Spectacol jenant: proiectul de modificare a legilor justiției, văzut de un fost comandant de penitenciar

Proiectul de modificare a legilor justiției, asumat de coaliția de guvernare, a dat naștere unor dezbateri aprinse, polarizând și mai mult societatea românească, care era și așa suficient de divizată. Dacă pentru reprezentanții Coaliției PSD-ALDE acest proiect reprezintă o șansă de a scăpa de ceea ce numesc ei „statul paralel”, pentru Opoziție nu este decât o încercare a majorității de a subordona Justiția. Au fost păreri pro și contra, magistrații au  scris memorii pentru a-și susține punctul de vedere, Consiliul Superior al Magistraturii a dat un aviz negativ, însă Tudorel Toader, ministrul Justiției, este hotărât să meargă mai departe.
Un război pe viață și pe moarte
Colonelul (r) Marin Bucur, fost comandant al Penitenciarului Arad, este un om care poate să fie caracterizat ca fiind un cunoscător al sistemului de Justiție. Acesta a analizat pentru Glasul Aradului, câteva dintre prevederile proiectului și a ajuns la concluzia că se impune o dezbatere serioasă, având în vedere importanța legilor care urmează să fie modificate. „Asistăm în ultima perioadă la un spectacol jenant şi deopotrivă înjositor pe care îl oferă atât politicienii, dar cu atât mai curios şi neaşteptat, şi iluştrii noştri judecători şi procurori care s-au  antrenat  într-un război pe viaţă şi pe moarte cu toţi cei care îndrăznesc într-un fel sau altul să atenteze la «independenţa» lor atât de greu câştigată. Nici unul din actorii care au ieşit la rampă pe această temă, fie că s-au numit preşedinţi de ţară, preşedinţi de partid, şefi ai parchetelor, preşedinţi ai Înaltei Curţi de Justiţie şi atâţia alţi specialişti în drept, analişti politici şi formatori de opinie nu au avut minima curiozitate să consulte legea fundamentală a statului, aşa zis de drept – Constitutia României. Vom încerca să facem noi acest lucru cu modestele noastre posibilităţi oferite de bruma de cunoştinţe juridice şi studierea unor texte fundamentale de drept”, susține Marin Bucur. Acesta continuă, susținând că propunerile făcute de ministrul Justiției au avut ca punct de plecare textele constituţionale, însă au fost masacrate în Comisia Juridică. „Din păcate, unii membri ai comisiei juridice, care se consideră experţi juridici, numai pentru simplu fapt că au intrat în posesia unei diplome  eliberate în condiţii mai mult decât suspecte, au maltratat proiectul de aşa manieră încât nu mai are nici o conotaţie juridică”, mai spune Bucur.
În ceea ce privește numirea şi promovarea judecătorilor şi procurorilor, Bucur afirmă că legea fundamentală, Costituția este extrem de clară şi nu lasă loc de interpretări. „Astfel în art.125(2) se precizează expres că «promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice». În ceea ce-i priveşte pe procurori, Constituţia stipulează că aceştia «îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei». După cum vedem, procurorii au un statut diferit de judecători, care sunt «inamovibili», pe limba noastă, total independenţi. Din păcate, Constituţia nu se referă la modul de promovare şi transferare a procurorilor, fapt ce a dat naştere unor confuzii şi a permis şi derapajele atât de discutate din ultima perioadă. Înclin să cred că, în acest caz se aplică principiul simetriei, această problemă fiind în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii. În egală măsură, în această privinţă poate invocă o anume implicare şi ministrul Justiţiei, sub autoritatea căruia  se afla procurorii”, susține Marin Bucur.
În opinia sa, confuzia şi tot circul creat în jurul numirii procurorilor a plecat  de la prevederile din articolele 125(1) şi 134(1), care stabilesc că numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor se face  la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele României. „Deşi specialiştii  în dreptul constituţional au atras atenţia că aceste prevederi se referă exclusiv la dobândirea calităţii de judecător sau procuror, şi nu au nimic comun cu promovarea şi numirea în diverse funcţii ale acestora, atribute aflate în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, cei care au avut interes să se implice în aceste proceduri nu s-au împiedicat de prevederile Constituţiei. Reamintim că în 2004, au apărut primele legi de organizare a justiţiei, elaborate sub presiune Uniunii Europene şi avizate inclusiv  de către Comisia de la Veneţia. Potrivit uneia din aceste legi, şefii parchetelor la nivel naţional erau numiţi de către Consiliul Superior al Magistraturii. După schimbarea puterii şi instaurarea Guvernului Tăriceanu, ministrul  Justiţiei din acea vreme, fostul procuror Monica Macovei, aflată în conflict deschis cu foştii ei şefi care o înlăturaseră din sistem, a promovat prima ordonanţă de urgenţă a noului guvern, prin care a trecut competența numirii procurorilor la Preşedintele României. Nu a fost, din păcate, singura «ispravă» a acestei doamne. Printr-o altă ordonanţa de urgenţă a îngropat codurile penal şi de procedura penală, adoptate în Parlament după îndelungi dezbateri şi a deschis drumul spre noile coduri, care au provocat şi încă provoacă atâtea necazuri. Am auzit-o recent, pe această doamnă, acum europarlamentar, afirmând că nu este corect  că numirea procurorilor şefi să se facă de către CSM, întrucât membrii acestui organism se pronunţă prin vot secret şi nu există, vezi doamne, nici o responsabilitate. Fără să vreau, mi-am reamintit un alt personaj al istoriei care condamnă parlamentarismul din aceeaşi perspectivă. Acesta a şi reuşit să determine Parlamentul Germaniei să se autodizolve, facilitând drumul spre una din cele mai sinistre dictaturi din istorie. Cred că nu este cazul să pronunţ numele «tovarăşului» de idei al acestei  doamne. Odată deschisă cutia Pandorei, nu peste mult timp s-a ajuns la negocieri politice între preşedinte şi premier  pentru numirea şefilor parchetelor, cel mai celebru fiind  trocul făcut între domnii Băsescu şi Ponta în 2012”, a precizat Bucur.
Fiecare interpretează
Constituția în felul său
Fostul comandant al Penitenciarului Arad este de părere că încercările preşedintelui Iohanis şi ale susţinătorilor acestuia de a face anumite demersuri pentru a rămâne implicat în numirea şefilor parchetelor nu ar avea acoperire constituțională. „Trimiterile la țări că Franţa, SUA şi altele nu pot substitui argumentele oferite de legea fundamentală, aşa cum se prezintă aceasta în prezent. Se ştie că cele două ţări menţionate au un regim  diferit de România, preşedinţii fiind şi şefii guvernelor. Se ştie cine sunt vinovaţii pentru abandonarea proiectului de revizuire a Constituţiei din anul 2003. Din păcate, nici actualii guvernanţi, incusiv preşedintele, nu sunt interesaţi de această problemă. Se pare că le convine să interpreteze fiecare în interesul sau anumite texte din Constituţie, mai puţin clare şi explicite. În cazul numirii procurorilor însă, Constituţia este cât se poate de clară. Spre exemplu, prevederea privitoare la numirea în funcţie a judecătorilor de către Preşedinte, nu se aplică în cazul judecătorilor stagiari (art. 134 al 1 teza finală)”, mai susține Bucur.
Se încearcă paralizarea CSM
În ceea ce privește modificările care vizează Inspecția Judiciară, Marin Bucur susține că aceasta trebuie să rămână la Consiliul Superior al Magistraturii, nu să treacă la Ministerul Justiției și nici să devină o instituție autonomă.
„Constituţia  consfinţeşte în art.134 (2)  rolul Consiliului Superior al Magistraturii de «instanţă  de judecată, prin sectile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor». Mai mult, Constituția stabileşte că în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, ministrul Justitei, preşedintele ÎCCJ şi procurorul general de pe lângă ÎCCJ nu au drept de vot. Atâta vreme cât CSM este singurul organism care are competențe în materie disciplinară a judecătorilor şi procurorilor,  nimeni şi nimic nu poate  transfera în altă parte Inspecţia Judiciară. Printr-o asemenea măsură se paralizează practic unul din rolurile principale ale CSM. Acesta nu-şi poate exercita atribuţiile de instanță de judecată disciplinară fără a dispune de un organism  care să-I ofere analize şi propuneri adecvate fiecărui caz supus judecăţii CSM. Soluţiile adoptate în proiectul depus la Parlament pe această temă nu sunt decât expresia unui politicianism ieftin care nu are nimic comun cu Justiţia şi statul de drept.
Este adevărat că atât CSM, cât mai ales Inspecţia judiciară au dovedit grave derapaje în domeniul combaterii corupţiei din  sistemul judiciar şi nu au rezolvat decât o infimă parte din noianul de plângeri la adresa judecătorilor şi procurorilor. Aceasta a indus în opinia publică un sentiment de adâncă frustrare şi lipsa de încredere în justiţie. Cazurile care au făcut obiectul unor dezbateri în media  au relevat grave disfuncţionalităţi, abuzuri şi chiar aspecte de amestec grosolan în justiţie a unor factori din exterior, inclusiv   de natură politică. Pentru remediera acestor grave probleme de sistem sunt necesare acţiuni concertate ale tuturor factorilor de decizie pentru reformarea  din temelii a Consiliului Superior al Magistraturii şi pentru redefinirea rolului procurorilor care «reprezinta interesele generale ale societăţii şi apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor»(art 131(1) din Constituţie). În nici o ţară europeană nu ar mai fi posibil că şefii parchetelor naţionale, în special procurorul general şi şefa DNA să susţină un război deschis cu ministrul Justiţiei, cel sub autoritatea căruia îşi desfăşoară activitatea. Din acest punct de vedere, lipsa de reacţie a ministrului este de neînţeles, mai ales, când până şi Curtea Constituţională s-a pronunţat în privinţa gravelor derapaje ale DNA”, este de părere fostul comandant al Penitenciarului Arad.
Acesta susține că ar fi cazul ca procurorii să fie repuşi în poziţia de avocaţi ai statului, cu un statut diferit de cel al judecătorilor.  „Am spus în repetate rânduri că sistemul judiciar din România păstrează puternice reminiscenţe ale regimului comunist, iar procurorii se afla în prima linie din acest punct de vedere. Sunt numeroase cazurile în care procurorii încearcă prin diferite metode să se impună în fata judecătorilor, iar recentele dezvăluiri legate de binomul DNA-SRI au îngrozit opinia publică. Consider că acesta este unul din punctele nevralgice ale sistemului judiciar, şi din păcate nu apar soluţii, cât de cât viabile pentru remedierea situaţiei. Şansa noastă este ca, într-un viitor previzibil, să apară  oameni politici integrii, intangibili din punct de vedere penal, capabili să combată cu succes aceste derapaje şi abuzuri din partea organelor judiciare. Atâta timp cât din ce în ce mai mulţi oameni politici de toate culorile fac obiectul unor dosare penale sau ţin prima pagina a ziarelor cu tot felul de afaceri necurate, acte de corupţie sau alte fapte de natură penală, nu putem spera în depăşirea acestui impas major. O primă măsură în direcţia îmbunătăţirii situaţiei ar putea fi o dezbatere serioasă pe marginea  recentelor propuneri de modificare a legilor de organizare a justiţiei şi adoptarea unor soluţii corecte din punct de vedere constituţional şi juridic, fără conotaţii politicianiste sau compromisuri  între diverşi actori politici”, și-a încheiat expunerea col. (r) Marin Bucur.
(L.Ș.)



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni