Scapă cine poate

de Victor Sava

Una dintre preocupările majore ale oricărui stat modern o reprezintă securitatea naţională. Presa, politicienii şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vorbesc deseori despre acest subiect. Peste tot ne sunt semnalate riscuri de securitate naţională. Subiectul este vast, dar majoritatea dintre noi corelăm subiectul cu probleme de ordin militar. Cu toate acestea, domeniul include numeroase alte aspecte, ca de pildă economie, sănătatea populaţiei, agricultură etc. Desigur, cele mai mediatizate riscuri de securitate din ultima vreme sunt cele legate de terorism, ori atacuri cibernetice de tot felul.
Deşi nu mă preocupă astfel de tematici, totuşi discutând cu un prieten mi-am dat seama că unul dintre riscurile majore de securitate la adresa statului nostru îl reprezintă vulnerabilitatea sistemului de educaţie. După cum bine se ştie, educaţia este o problemă de multă vreme. Până în 2014 Legea Educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori. Tot până la acea dată am avut parte de 20 de miniştri ai Educaţiei. În 2016, 42% din elevii de 15 ani erau analfabeţi funcţional; adică pot să citească, dar nu înţeleg ceea ce au citit. Deşi nu beneficiem de procente, mulţi dintre studenţi plătesc (la propriu) ca să treacă examenele, iar mulţi cumpără lucrările de licenţe. Ca să nu mai zic că unele universităţi admit studenţi care şi-au căzut bacul. De doctorate s-au spus multe, dar s-au făcut prea puţine. Oricine deschide un ziar, ori un canal TV îşi dă seama de amploarea fenomenului plagiatelor. Legat de acest subiect, foarte mulţi politiceni au plagiat în lucrarea de doctorat. Ca să ne înţelegem, plagiatul reprezintă o hoţie, un furt, doar că nu-ţi fură cineva ouăle din coteţ, ci ideile dintr-un studiu pe care
l-ai scris. Ori mai rău, cum se întâmplă deseori pe la noi, se fură pur şi simplu pagini întregi, a fost denumită metoda copy-paste.
Soluţii pentru a îndrepta cele enumerate nu-mi sunt la îndemână. Dar fiecare dintre noi ne lovim zi de zi de efectele sistemului de învăţământ. Deseori un individ oarecare termină facultatea, să zicem că e vorba de o universitate privată (puteţi alege oricare dintre ele), iar mămica, tăticul, unchiul, ori mătuşa îi găseşte proaspătului absolvent un loc de muncă. Se înţelege că respectivul este licenţiat, într-un domeniu (nu are importanţă în care), dar el a plătit ca să treacă examenele, iar licenţa a plagiat-o, ori (să nu se chinuie prea mult) a cumpărat-o de pe net. Şi astfel, tânărul se angajază la un spital, devine un notar, ceva printr-o primărie, ori la finanţe. Ai o problemă, ţi s-au calculat taxele greşit, eşti la spitalul de urgenţă, suferi de o hernie şi respectivul este indiferent, oricât îi explici nu pricepe, ori nu vrea să priceapă, ba de multe ori face lucrurile de mântuială. De câte ori nu v-aţi lovit de astfel de indivizi, fără minimă pregătire, prin instituţiile statului? Ţin să vă anunţ că această specie populează toate domeniile vitale ale ţării.
Tot legat de acest subiect, o specie aparte sunt politicenii cu două-trei facultăţi, cinci diplome de master şi un doctorat.  Din păcate nu beneficiem de o statistică, dar încercaţi să vă gândiţi la un polician şi când aveţi timp vă îndemn să-i căutaţi CV-ul pe internet, sunt publice. Veţi vedea următoarele: doamna a fost învăţătoare, ori secretară, a făcut câteva facultăţi, masterat şi doctorat şi apoi a urcat treptele politicii – ceva pe la primărie, ori consiliul judeţean, deputat şi ministru. Ori, a fost muncitor în fabrică, a terminat facultatea, eventual masterat şi doctorat, apoi devine senator. Ajungând omul nostru un demn reprezentatnt al Statului Român în comisia juridică a Senatului, acesta porneşte o aprigă polemică pe tema rezistenţei anticomuniste. Se înţelege că senatorul cu pricina nu are nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşte, dar nu contează, este senator. Nimeni nu-l constrânge să-şi dea demisia sau să-şi ceară public scuze.
În curând vom ajunge precum nefericitul Franz K. personajul principal din romanul Procesul scris de Franz Kafka, dacă nu suntem deja acolo.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni