Sfântul Apostol Andrei

de Arhim. Teofan Mada

Sfânta Liturghie de ziua Sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, sfânt ocrotitor al României, ne duce înapoi la Biserica primară, la vremea Apostolilor. Evangheliile lui Marcu și Matei relatează că Iisus a chemat doi frați, Simon, pe care l-a numit Chefa sau Petru, și Andrei: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 19; Marcu 1,17). A patra Evanghelie ni-l prezintă pe Andrei ca primul dintre cei chemați, „protoklitos”, după cum este cunoscut în tradiția ortodoxă. Andrei este cel care îl aduce apoi pe fratele său Simon la Iisus (cf. Ioan 1,40). Andrei a fost pescar pe care Iisus l-a chemat să devină pescar de oameni. Domnul Înviat, înainte de Înălțarea Sa,
l-a trimis împreună cu ceilalți Apostoli cu misiunea de a face ucenici din toate na­țiunile, botezându-i și vestindu-le învățătura Sa (cf. Matei 28,19; Luca 24,47; Fap. Ap. 1,8).
Această sarcină lăsată nouă de sfântul apostol Andrei este departe de a fi încheiată. Dimpotrivă, astăzi este mai urgentă și imperioasă. Pentru că ea privește nu doar spre acele culturi care au fost atinse doar marginal de mesajul evanghelic, ci și spre culturile străvechi europene, adânc înrădăcinate în tradiția creștină. Procesul secularizării a slăbit respectarea acestei tradiții. Într-adevăr, este pusă în discuție și chiar respinsă. În fața acestei realități, suntem chemați, împreună cu toate celelalte comunități creștine, să înnoim conștiința Europei cu privire la rădăcinile, tradițiile, instituțiile și valorile ei creștine, dându-le o nouă vitalitate.
Diviziunile care există între creștini sunt un scandal pentru lume și un obstacol în calea proclamării Evangheliei. În Ajunul patimii și morții Sale, Domnul, înconjurat de ucenicii Săi, s-a rugat fierbinte ca toți să fie una, pentru ca lumea să creadă (cf. Ioan 17,21). Doar prin comuniunea fraternă dintre creștini și prin exemplul iubirii lor reciproce devine credibil mesajul iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare om. Oricine privește cu realism lumea creștină de astăzi va vedea urgen­ța acestei mărturii.
Apostolul Andrei a primit o altă sarcină de la Domnul, una pe care o sugerează chiar numele lui. Ca unul care vorbea limba greacă, el a devenit – alături de Filip – Apostolul întâlnirii cu grecii care au venit la Iisus (cf. Ioan 12, 22 și urm). Tradiția ne spune că el a fost misionar nu doar în Asia Mică și în teritoriile din sud-vestul Mării Negre, adică tocmai în această regiune a României, ci și în Grecia, unde a fost suferit martiriul. Apostolul Andrei reprezintă, așadar, întâlnirea dintre creștinismul primar și cultura neamurilor și cultura greacă. Această întâlnire, în particular în Asia Mică, a devenit ulterior posibilă datorită în special marilor Părinți capadocieni, care au îmbogățit Liturghia, teologia și spiritualitatea Bisericilor din Răsărit și Apus deopotrivă. Mesajul creștin, asemenea bobului de grâu (cf. Ioan 12,24), a căzut și în acest pământ al românilor și a adus rod bogat. Trebuie să fim profund recunoscători pentru moștenirea care a rezultat din întâlnirea rodnică între mesajul creștin și cultura neamurilor. A avut un impact durabil asupra Bisericilor din Răsărit și Apus. Sfinții Părinți  ne-au lăsat un tezaur din care Biserica extrage în continuare bogății vechi și noi (cf. Matei 13,52).
Lecția bobului de grâu care moare pentru a aduce roadă își găsește o paralelă și în viața Sfântului Andrei. Tradiția ne spune că el a avut parte de aceeași soartă cu a Domnului și Stăpânului său, sfârșindu-și zilele în Patras, Grecia. A fost martirizat prin crucificare, pe crucea diagonală pe care o venerăm astăzi ca fiind crucea Sfântului Andrei. Din exemplul său învățăm că drumul fiecărui creștin, ca și al Bisericii ca întreg, conduce la o viață nouă, la viața veșnică, prin asemănarea cu Hristos și prin experiența Crucii Sale.
Crucea și învierea lui Iisus Hristos sunt în mod mistic, dar real, prezente în Liturghie și în viața liturgică a Bisericii. Pentru noi creștinii, aceasta este o sursă și un semn al nădejdei reînnoite în mod continuu. Găsim această nădejde frumos exprimată într-un străvechi text cunoscut ca Patimirea Sfântului Andrei: „Te binecuvintez, o Cruce, sfințită de Trupul lui Hristos și împodobită cu mădularele Lui ca și cu niște perle prețioase…Fie ca credincioșii să cunoască bucuria Ta și darurile pe care le păstrezi în Tine”.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni