Să strige Țara!

de Paul Krizner
E parcă nefiresc să vezi cum am ajuns cel mai dezbinat popor, ne certăm între noi, ne turnăm unii pe alții, ne vindem pentru un blid de linte în plus, ne batjocorim și ne terfelim până când ajungem să ne omorâm între noi.
Ciudat sentiment mă cuprinde, parcă unul de lehamite, de scârbă când văd că nici în aceste zile nu avem nici măcar un gram de unitate în suflet, țara rămâne tot mai goală, tinerii iau calea pribegiei timp în care politicienii se ceartă pe la televizor care să câștige ciolanul și care să-l păstreze. Un haos total și o isterie generală a cuprins țara aceasta minunată.
Dar oare cine mai are urechi să audă acest strigăt mut al țării, ne certăm, ne înjurăm, ne vindem, vin străinii să ne dea lecții cum să ne cinstim țara, am ajuns mai rău decât gunoiul lumii și ne mai batem cu pumnul în piept că noi nu ne vindem țara.
Uneori aș vrea să mai vină Vlad Țepeș să vă ridice pe toți la înălțimea rangului vostru pe care-l meritați, da aș vrea să-l aud pe Iancu strigând la moții lui: No hai! și atunci să vedeți cum fug muscalii din țară, să vină cei care au murit în 1989 pe scările Catedralei din Timișoara strigând pentru prima dată: Libertate, dar cred că s-ar întoarce înapoi văzând pe mâna cui a ajuns țara.
Aș vrea să văd tinerii strigând: opriți vinderea a ceea ce a mai rămas din acest colț de Rai, dar până la urmă mă consolez cu ideea că va veni Dumnezeu și vom primi fiecare după faptele noastre, asta în cazul în care ăștea nu mai născocesc o lege în justiție să-L condamne și să-L exileze pe Dumnezeu că nu are dosar la SRI.
Da… să strige țara că măcar ei nu i-au pus căluș în gură, să strige să se audă dintr-un capăt în altul TRĂIASCĂ ROMÂNIA, fără lichele.
Și totuși LA MULȚI ANI ROMÂNIA, LA MULȚI ANI ROMÂNI, care am mai rămas pe aici.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni