Cotaţia o(m)ului

De multe ori, ba chiar de cele mai multe, când ceva sau cineva face ceva, care nu ar avea o justificare logică, răspunsul cel mai bun este până la urmă şi cel mai simplu. Altfel spus nu e cazul să cauţi explicaţii savante, acolo unde nu e loc de aşa ceva. Sau nici cei care vor să „croşeteze “ un răspuns nu ştiu cu exact ce şi cum, chiar dacă ar vrea să pozeze în alteceva. Şi de cele mai multe ori,  răspunsul este aiuritor de simplu: pentru că poate! Iar exemplele în istoria mai îndepărtată ori mai recentă sunt cu duiumul. Iar istoria se repetă, mai ales pentru cine nu vrea să o înţeleagă. În ultimele luni, vedeta incontestabilă a României este banalul ou. În mai toate mitologiile, oul înseamnă viaţă, iar simbolismul general îl leagă de geneza lumii. În esenţa sa, el cuprinde toată diversitatea fiinţelor. În mitologia egipteană, din Nun, personificarea oceanului primordial, va răsări o movilă pe care se va deschide un ou. Din ou va ieşi un zeu, care va avea sarcina de a organiza haosul şi va produce la rândul său ouă din care se va modela viaţa.
În tradiţiile chineze, haosul avea forma unui ou, care s-a desfăcut după 18.000 de ani. La noi în schimb haosul are forma de nesimţire. Pentru că nimic nu poate justifica creşterea aberantă a preţului de aproape trei ori din vară şi până acum. Leul nu s-a depreciat în raport cu euro la un nivel care să justifice teoria cu hrana din import pe care crescătorii o cumpără. Sigur, cam toate preţurile produselor s-au majorat şi au un impact asupra costurilor de producţie, dar nici chiar aşa. Numai că, la fel precum benzina, curentul electric şi banalul ou este un produs… primordial. Se foloseşte în mod foarte frecvent în tot lanţul alimentar. Tocmai de aceea s-a întâmplat această majorare. Nu pentru că ar fi o justificare economică, ci pentru că, pur şi simplu, se poate. La fel cum s-a scumpit şi benzina şi care a ajuns la un nivel egal sau, în unele situaţii,  chiar ceva mai mare decât în unele ţări din Vest. De ce? Pentru că se poate! La noi cei mai mulţi ar folosi maşina şi pentru a se duce la… toaletă, dacă s-ar putea. Nu există, în cei mai mulţi dintre noi, nici măcar ideea unei variante alternative. E drept că nici oferta nu este prea generoasă. Însă sunt şi contraexemple. De la Bucureşti la Sinaia, cu trenul distanţa se parcurge într-o oră şi jumătate. Cu maşina, dacă ai norocul să prinzi perioada de concedii faci şi patru ore. Cu nervii de rigoare, drept „bonus“ şi ajungi la destinaţie epuizat psihic. Şi totuşi
imensa majoritate preferă să meargă în ritm de melc, dar cu maşina proprie. Dacă printr-un joc oamenii din România nu ar mai merge cu maşina timp de o săptămână, facem pariu că preţul la pompă ar scădea în mod semnificativ? În ultimul timp ministrul Daea a sesizat… cotaţia oului şi preţurile s-au mai domolit. Probabil însă nu pentru mult timp. Se apropie Crăciunul şi, în buna tradiţie, preţurile trebuie să o ia razna. Aşa că nu e exclus ca oul să sară de
cursul psihologic de… un leu. De ce? Pentru că se poate!