Sfântul Nicolae a trăit în Biserică mărturia bunătății

de  Arhim. Teofan Mada

Sfântul Nicolae a fost un bun înțelept întru Hristos. Cartea Înțelepciunii este în întregime un imn de laudă adus Înțelepciunii divine, prezentată ca cea mai prețioasă comoară pe care omul o poate dori și descoperi, bunul cel mai mare de care depind toate celelalte bunuri. Potrivit acestei cărți, merită să renunți la orice altceva, așa cum a făcut Sfântul Nicolae, deoarece numai ea dă sens deplin vieții, un sens ce depășește însăși moartea întrucât pune în comuniune reală cu Dumnezeu. Înțelepciunea, spune textul „formează prieteni ai lui Dumnezeu” (Înț. 7,27), așa cum a fost Sfântul Nicolae, prieten al lui Hristos și prieten al celorlalți. Este foarte frumoasă această expresie „de prieten al lui Dumnezeu” care scoate în relief, pe de o parte aspectul „formativ”, și anume că Înțelepciunea formează persoana, o face să crească din interior spre deplina măsură a maturității duhovnicești și, în context, afirmă pe de altă parte că această plinătate de viață constă în prietenia cu Dumnezeu, în acordul profund cu existența și voința Sa. Locul lăuntric în care lucrează divina Înțelepciune este acela pe care Biblia îl numește inimă, centrul spiritual al persoanei. De aceea, psalmistul ne îndeamnă: „învață-ne, să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune” (Ps. 89, 14). Psalmul 89 amintește că această înțelepciune este acordată celui care învață „să-și numere zilele”, adică să recunoască faptul că tot restul în viață este trecător, efemer, vremelnic; că omul păcătos nu poate și nu trebuie să poarte mască, să se ascundă înaintea lui Dumnezeu, ci să se recunoască ceea ce este, făptură care are nevoie de milă și de har. Cine acceptă acest adevăr și este dispus să accepte Înțelepciunea, o primește în dar, asemenea Sfântului Nicolae.
Potrivit Înțelepciunii, merită în viață să se renunțe la totul. Această temă despre „a lăsa” pentru „a găsi” este centrul fragmentului evanghelic din capitolul 19 al Sfântului Evanghelist Matei. După episodul „tânărului bogat”, care nu a avut curajul să se detașeze de „multele sale bogății” pentru a-l urma pe Iisus (cf. Matei 19,22), apostolul Petru îl întreabă pe Domnul ce răsplată vor primi ei, ucenicii, care au lăsat în schimb toate pentru a sta cu El (cf. Matei 19,27). Răspunsul lui Hristos dezvăluie imensa mărinimie a inimii Sale: celor doisprezece le promite că vor fi părtași la autoritatea Sa asupra noului Israel, apoi, îi asigură pe toți că „oricine va fi lăsat” bunurile pământești pentru numele Său, „va primi însutit și va moșteni viața veșnică (Matei 19,29). Cine îl alege pe Iisus, așa cum a fă- cut-o și Sfântul Nicolae, găsește cea mai mare comoară, perla de mare preț (cf. Matei 13,44-46) care dă valoare la tot restul, pentru că Hristos Logosul este Înțelepciunea divină întrupată (cf. Ioan 1,14), venită în lume pentru ca omenirea să aibă viață din belșug (cf. Ioan 10,10). Și cine primește bunătatea desăvârșită și frumusețea și adevărul lui Hristos, în care locuiește toată plinătatea lui Dumnezeu (cf. Colos. 2, 9), intră cu Hristos în Împărăția Sa, unde criteriile de valoare ale acestei lumi decad sau sunt de-a dreptul răsturnate.
Una din cele mai frumoase definiții ale Împărăției lui Dumnezeu o găsim într-un text ce ține de partea exortativă a Scrisorii către Romani. Apostolul Pavel, după ce i-a îndemnat pe creștini să se lase călăuziți mereu de dragoste și să nu dea motiv de scandal celor ce sunt slabi în credință, amintește că Împărăția lui Dumnezeu „este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14,17). Și adaugă: „Cine îl slujește în felul acesta pe Hristos este plăcut înaintea lui Dumnezeu și cinstit de oameni” (Rom. 14,18-19). Sfântul Nicolae a avut o viețuire plăcută lui Dumnezeu și este cel mai cinstit sfânt din lume. „Faptele păcii” constituie o expresie sintetică și desăvârșită a înțelepciunii biblice, în lumina revelației lui Hristos și a tainei Sale de mântuire. Cine a recunoscut în Hristos Înțelepciunea întrupată și a lăsat pentru El tot restul, devine „făcător de pace”, atât în comunitatea creștină cât și în lume, asemenea Sfântului Nicolae, adică devine sămânță a Împărăției lui Dumnezeu care este deja prezentă și înaintează spre deplina manifestare. În perspectiva binomului Înțelepciune-Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă de aceea o viziune deplină asupra omului în istorie: cine, fascinat de înțelepciune, o caută și o găsește în Hristos, lasă totul pentru El primind în schimb darul inestimabil al Împărăției lui Dumnezeu și, înzestrat cu prudență, cumpătare, dreptate și tărie, trăiește în Biserică mărturia bunătății. Sfântul Nicolae a trăit și a mărturisit mărturia bunătății sfinte.
Ne-am putea întreba dacă această viziune despre om poate constitui un ideal de viață pentru oamenii din vremea noastră, îndeosebi pentru cei tineri. Faptul că acest lucru este posibil o dovedește mărturia de viață creștină personală și comunitară de care a dat dovadă Sfântul Nicolae.
Pentru cei care poartă numele de Nicolae, Biserica le oferă în mod special Euharistia din Liturghia sfintei sărbători, care marchează momentul cel mai înalt sub aspect spiritual al sărbătorii numelui. Hrăniți-vă din Pâinea euharistică și fiți în primul rând oameni de rugăciune și bunătate, pentru ca divina Înțelepciune să facă din voi autentici prieteni ai lui Dumnezeu și slujitori ai Împărăției Sale de iubire și de pace. Biserica, privind spre viitor, vă invită pe voi care purtați numele Sfântului Nicolae să pășiți înainte cu curaj, curățenie și devotament. Maica Domnului și Sfântul Nicolae să vă ajute să vă desfășurați activitatea zilnică cu generos devotament, însuflețiți mereu de duhul credinței și de iubire pentru Biserică.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni