O cale infinită

Motto: „Azi Grivei e mânios/Ham, ham/Nu răzbește cu un os/Ham, ham/ Mârâie și se frământă/Zici ca s-ar lua la trântă//Azi Grivei e mânios/Ham, ham/ Se zbârlește dacă-l chemi/Ham, ham/ Pe ciolan se aruncă ghem/Ham, ham/ Din privire parcă spune/Stai să vezi
că-l voi răpune//Azi Grivei e mânios/ Ham, ham/Azi Grivei e mânios/ Ham, ham/Nu răzbește cu un os/Ham, ham/ Mârâie și se frământă/Zici că s-ar lua la trântă//Azi Grivei e mânios/Ham, ham/ Mârâie și se frământă/Zici că s-ar lua la trântă/Azi Grivei e mânios.”
(Azi Grivei e mânios – cântec pentru copii; versuri Anca Țurcașiu)
Când am văzut ce scandal „planetar” a provocat o declarație plină de bun-simț a premierului Tudose, care le-a transmis funcționarilor Statului Român din așa-zisul „Ținut Secuiesc” că vor flutura și ei, dacă pe clădirile de acolo va fi arborat steagul „ținutului” nu am putut să nu mă gândesc la versurile cântecului pentru copii „Azi Grivei e mânios”. La fel ca personajul principal din cântec, o serie de așa-ziși reprezentanți ai comunității maghiare, fie că vorbim de comunitatea maghiară din România sau din Ungaria, s-au supărat fără nici un motiv. De ce spun acest lucru? Pentru că în ambele cazuri, osul este mult prea mare, nimeni nu are niciun fel de vină și nu are cum să-i ajute.
Lăsând gluma la o parte, nu pot să înțeleg de unde până unde au ajuns ungurii să înțeleagă că Tudose i-ar fi amenințat cu spânzurătoare, dacă nu se liniștesc în ceea ce privește autonomia și steagul „Ținutului Secuiesc”. În primul și primul rând, românii nu își omoară minoritățile. Din contră. Le acordă toate drepturile posibile. S-a ajuns până acolo încât un etnic german să fie ales președinte al țării. Ce dovadă mai bună vreți? În alt doilea rând, pedeapsa cu moartea nu există în le­gislația noastră penală, astfel încât infractorii, adică acei indivizi care încalcă legile țării, riscă cel mult să ajungă la pușcărie. În al treilea rând, românii sunt toleranți și nu s-ar preta să omoare pe cineva pentru un amărât de steag arborat acolo unde nu ar avea ce căuta, iar până să se ajungă la autonomia așa-zisului „Ținut Secuiesc” nu e cale lungă, e o cale infinită, deci secuii și ungurii de acolo chiar nu au de ce să se teamă.
Cu toate acestea, alde Hunor, alde Tokes, alde Szavay (n.r. un parlamentar al formațiunii extremiste Jobbik) și alții ca ei, se dau cu fundu’ de pământ strigând ca din gură de șarpe că viața ungurilor din Transilvania este în pericol. Penibil. Asta, în loc să facă ceva pentru a crește nivelul de trai al conaționalilor lor, în loc să se ocupe de atragerea de investiții și de ce nu, de educația acestora, care nu au nicio șansă să-și găsească un loc de muncă bine plătit dacă nu vorbesc limba română.
Acestea fiind zise, sper că în loc
să-și dea cu părerea despre un subiect care nu există, politicienilor maghiari le va veni mintea la cap și își vor da seama că vor avea numai de câștigat dacă între români și unguri va exista bună înțelegere și nu conflicte artificiale.