Tisza, în cantonament la Moneasa din postura de consilier al UTA-ei: „Nu aș vrea să se risipească generația ’97-’98 așa cum s-au risipit altele înaintea ei”

Din stafful utist ce-i însoțește pe jucătorii „Bătrânei Doamne” la Mo­neasa, pentru cantonamentul de iarnă, face parte și Francisc Tisza. Experimentatul tehnician se află în postura de a lucra din nou cu foștii săi elevi din generații diferite. Cristi Todea și Sorin Botiș, campioni naționali în 1996 cu grupa Romvestului, sunt acum antrenori la UTA. Totodată, nea’ Feri a făcut echipă bună cu Cristian Păcurar (și el „secund” în „alb-roșu) la cârma generației 1997-1998, care e și ea prezentă în cantonament prin: Lazăr, R. Iuga, A. Iuga, Dinculescu, Tănase, D. Popa, Prună, plus Jorza, Stahl și Toma, jucători născuți în anul 1999, trecuți și ei prin mâna celor doi antrenori.
La finalul amicalului de la Gyula, cu Szegedul, Francisc Tisza ne-a dezvăluit o parte dintre gândurile sale, ce au legătură cu reaproprierea de prima echipă a „Bătrânei Doamne”. „Am jucat cu o echipă bună, cu fotbaliști maturi, cu o medie mai ridicată de vârstă și cu fizic de bărbați. Trebuie să recunoaștem că i-au cam pus în dificultate pe copiii noștri. Cu toate astea, ne-am mișcat binișor pentru primul meci. Dorința mea este ca acești copii să joace împreună și să facă pasul spre alte echipe mari abia pe la 23 de ani. De ce să-i vindem la 18 ani pe câteva sute de mii de euro când am putea să-i dăm la 23 de ani la echipe mari pe milioane de euro? Numai să poată clubul UTA să-i țină până atunci. Nu aș vrea să se risipească generația ’97-’98, așa cum s-au risipit risipit altele înaintea ei. În primul rând de asta am acceptat să fiu și eu un fel de consilier. Și la grupele de juniori sunt câțiva copii foarte buni, Miculescu și Gruiescu de exemplu, care sunt și ei în cantonament cu echipa mare”, a spus nea’ Feri.
Acesta nu a putut să treacă cu vederea peste discrepanța dintre bazele sportive din Arad și ceea ce a întâlnit, azi, la Gyula.
„Baza Academiei Grosics cuprinde un teren cu iarbă și tribună de 1000 de locuri, o sală cu teren sintetic de dimensiuni între fotbal și handbal, alte două terenuri mari cu iarbă de antrenament și unul sintetic de calitate foarte bună, cum sperăm să aibă Motorul. Uitați-vă ce condiții sunt aici într-un oraș mic din estul Ungariei, gândiți-vă ce au în alte locuri. Noi de ce nu avem măcar așa ceva la Arad?”, e întrebarea retorică a lui Francisc Tisza.