Dezbinare

După ultimele alegeri prezidențiale, pierdute de Victor Ponta și câștigate de actualul președinte, Klaus Iohannis, cineva spunea că România este ruptă în două. Pe de o parte oamenii mai săraci, asistații social, care locuiesc în zonele mai puțin dezvoltate ale țării, care votează tradițional cu candidații PSD și românii din zonele mai dezvoltate, mai cu stare, intelectualii, cei plecați la muncă în străinătate, care preferă dreapta. Cam așa a fost. Și din păcate fenomenul s-a amplificat, mai ales după momentul Colectiv și alegerile parlamentare, câștigate la scor de Partidul Social Democrat condus magistral până atunci de Liviu Dragnea. Pe fondul emoției puternice stârnite de tragedia din clubul bucureștean, s-a cristalizat un curent care a reușit să dărâme Guvernul Ponta, ceea ce, fie vorba între noi, nu a fost un lucru chiar atât de rău și care cu timpul s-a radicalizat, pe fondul unor gre­șeli ale PSD. Astfel, social-democrații s-au transformat rapid în reprezentanții răului absolut pentru România, atât ei, cât și cei care îi susțin fiind făcuți în toate felurile. Astfel, pe când era prim-ministru, Grindeanu era „Păpușul lui Dragnea”, ministrul Tudorel Toader a devenit „Cioclul de la Justiție”, Carmen Dan a fost supranumită „Proasta de la Interne” sau „Proasta lui Dragnea”, despre Codrin Ștefănescu, una dintre porta-vocile PSD, s-au spus vrute și nevrute, despre Marius Pieleanu, catalogat ca fiind un sociolog apropiat de pesediști, am aflat că a fost client al unei rețele de prostituate și că la un moment dat i s-a pus pata pe Ana Birchall, fost ministru, propusă acum pentru a ocupa o funcție de vicepremier în Guvernul Dragnea-Dăncilă, pe care ar fi vrut să o privească „epidermic”, de parcă acest lucru ar avea vreo legătură cu veridicitatea sau lipsa de veridi- citate a sondajelor de care se ocupă. O serie de excese au fost făcute și de către cealaltă tabără, mai ales prin intermediul posturilor de televiziune prietene, dar trebuie să mărturisesc că în ceea ce mă privește pe mine personal, ca om cu simpatii de dreapta, atacurile venite dinspre dreapta au avut un efect invers. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc că Ministerul de Interne este o pălărie cam mare pentru Carmen Dan, că Ștefănescu o ia uneori pe arătură, că datele sondajelor lui Pieleanu nu sunt tot timpul de cea mai bună calitate și că… România este condusă prost. Dar de aici până la a adopta o atitudine gen USR, de a face circ de dragul circului, de aici până la adopta un limbaj demn de anii de început ai comunismului, când se spunea „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, de aici până la inventarea unor falși eroi, de genul Cristina Tunegaru sau Marian Godină (n.r. – cred că așa îl cheamă pe polițistul ală care are prea mult timp liber, de scrie atâtea pe Facebook și își dă cu părerea), este cale lungă.
În ciuda tuturor divergențelor, în ciuda conflictelor de natură politică, de natură juridică (a se vedea Legile Justiției, dosarele Belina, Tel Drum și așa mai departe), în ciuda conflictelor de natură economică, nu cred că ar trebui să fim atât de dezbinați. Dimpotrivă. Ar trebui să vedem ce ne unește. Asta, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în anul Centenarului, iar sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire merită puțin efort.