Guvern avem, rezultate ne mai trebuie…

Avem un nou Guvern. La ce ne va folosi, vom vedea. Că am mai avut două şi ne-am ales cu o grămadă de scumpiri. Mediul privat resimte cel mai bine acest lucru şi în special angajaţii. Care, să nu o mai lungim trăiesc, mai prost. Salariile în cele mai multe cazuri nu au crescut într-o măsură în care să stingă nivelul scumpirilor. Acum însă vine al treilea guvern. Unul stufos, cu 27 de ministere şi un vicepremier fără portofoliu. Că aşa-i frumos. Să avem mulţi şi… vem la ministere că oboseşti doar să le spui la fiecare numele. Dar ne-am uitat pe această listă şi aşa, la o prima periere grosieră se pot desființa lejer o duzina de ministere. Ce înseamnă asta? Dintr-un foc dispar 12 miniștri , cu secretarii de stat aferenți, cu directori, directori adjuncţi, şefi de cabinet, secretare, șoferi, curieri şi o seamă de băgători de seamă sau o mulţime de alte funcţii inutile. Iar asta înmulțit cu 12 generează deja un ordin de mărime important. Altfel spus, s-ar putea face ceva economie, dacă ar fi mai puţine ministere. Sigur să fim corecţi, nu este așa de important ca sumă absolută, care totuşi nu ar fi de lepădat, ci ca semnal dat societății, în ansamblul său. Sunt vremuri dificile: restricţiile bugetare încep cu aparatul ministerelor. Iată suntem dispuși să facem reorganizări şi astfel reduceri de cheltuieli. Nu facem niște cheltuieli inutile. Care oricum nu au vreun efect concret. Pentru binele public desigur. Dar în schimb  ,,satură” armate de membri de partid din teritoriu. Care fiecare vrea ceva. Iar fidelizarea se face prin…sinecuri. Aşa spre exemplu,  în Germania, la o populaţie de patru ori mai mare ca a României sunt doar 15 ministere. Şi lucrurile merg foarte bine acolo. Dar asta este o altă poveste. Revenind la ale noastre, cu toată această… inflaţie de ministere se vede clar că în ciuda faptului că PSD este cel mai mare partid din România, ca număr de membri, resursa umană nu prea e bine reprezentată. Vorbim de resursa umană de calitate. Prin asta înţelegem ca fiecare om care e pus într-o demnitate publică să fi fost un vârf în profesia sa. Sau hai, să nu fim chiar aşa de cârcotaşi: măcar nişte persoane cu cariere onorabile în domeniile lor de expertiză. Că este aşa  o rată şi faptul că la Finanţe a ajuns din nou Eugen Teodorovici, care era unul dintre criticii cei mai duri ai revoluției fiscale. Acum va trebui să explice cum e cu noile schimbări fiscale şi ce benefice vor fi ele pentru economia  românească.  Adică Teodorovici să nu fie de acord cu… Teodorovici. E cel puțin interesantă situația. Dar cum pe noi nu consecvenţa ne caracterizează, mai mult ca sigur că asta nu va fi o mare problemă. De  dezacorduri gramaticale și alte asemenea ,,nimicuri” nici nu mai amintim.  Așadar calitatea resursei umane naște cel puțin semne de întrebare. Dacă mulți dintre membrii Cabinetului Dăncilă ar fi, printr-un efort de imaginație desigur, angajați la o companie cu oarecare pretenții erau de mult dați afară, cu un șut în dos. Așa s-au… angajat la stat. Sigur, o țară nu e o firmă. Este adevărat. Însă la o companie  nepriceperea înseamnă eșec în afaceri. Iar patronul suportă nota de plată. În schimb, noi toți s-ar putea să plătim. Guvern stufos avem. Roadele urmează…