O Românie care nu ne mai aparține…

de Paul Krizner

Oare cât timp mai durează până se va întâmpla ce este iminent că se va întâmpla. În fiecare zi doar vești proaste, scumpiri, dobânzi mărite, disperare, sărăcie, minciună, aro­ganță jaf la drumul mare, într-un cuvânt „valea plângerii”, asta a ajuns țara din cauza oamenilor smintiți la cap.
În Ciuda atâtor nenorociri ce se abat peste acest popor, un lucru nu pot să înțeleg, oare cât mai poate răbda, oare cât mai poate înghite starea în care l-au dus politicienii de azi, să fie vorba de toleranță sau indiferență. Adevărul este că suntem prea divizați, prea învrăjbiți pentru a face front comun în a ne impune punctul de vedere, asta în cazul în care mai avem un punct de vedere.
Au ajuns cei de sus (nu din cer), să ne învrăjbească, să-i întoarcă pe părinți împotriva dascălilor, pe pacienți împotriva medicilor, pe jandarmi (care împart pumni) împotriva protestatarilor și pe toți împotriva lui Dumnezeu, că doar El este singurul vinovat că nu se pune impozit pe Biserică.
La o sută de ani de la Marea Unire, cred că vom asista la marea revoltă a populației, nu poți să zici că vor crește salariile și ele scad, nu poți să lași un oraș întreg fără încălzire termică doar pentru că este condus de o altă culoare politică decât cea de la centru, motivând că ai uitat, nu poți să spui că aperi pădurile și zilnic ies din țară mii de metri cubi de bușteni, nu poți să spui că sărbătorești centenarul dar tu la centru ai desființat comisia centenar, doar de dragul unei minorități ce nu acceptă ideea de unitate na­țională a românilor, și uite că se poate. Da dragii mei cititori, toate se întâmplă sub privirile noastre fără să avem măcar gramul de curaj de a spune ce ne doare.
Urlăm de dimineață până seara că vrem o țară ca afară, nu domnilor… nu, eu nu vreau o țară ca afară, vreau ca țara aceasta să devină exemplu pozitiv pentru străini, nu să fim arătați cu degetul de europeni.
Românii au plecat în străinătate pentru un trai mai bun, să-și poată întreține familia în țară, au ajuns robi pe moșiile europenilor, muncesc pe coate și doar ei știu cât e de greu printre străini iar statul nostru dr(a)c și scump s-a gândit să-i impoziteze și pe ei, dar vă întreb, pentru ce? Pentru simplul fapt că sunt cetățeni români? Ce face statul pentru acești năpăstuiți?
Sincer, îmi vine uneori să strig, opriți pământul vreau să cobor, România nu mai e a noastră!

Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni