Alţi „băieţi deştepţi“

Nu mai avem petrol, nici bănci, şi nici la distribuţia de gaze şi energie electrică nu stăm prea bine. Dacă o ţară nu mai are oricând la dispoziţie aceste elemente, cum se cheamă că este acea ţară? Nu înseamnă că trebuie ca statul să deţină un monopol. Nici pe departe. Însă în aceste domenii strategice o ţară trebuie să aibă acces direct şi oricând la aceste resurse. Adică să dispună, cel puţin de un procent suficient pentru a avea independenţă. Nu să te rogi de alţii. Să-ţi acorde permisiunea, cum s-ar zice. Noi am privatizat aceste obiective strategice, pentru că ar fi fost o condiţionare, desigur neoficială, pentru intrarea în U.E. Asta a rămas mereu o variantă spusă în şoaptă de vreun deceniu încoace. Am dat Dacia la francezi, BCR -ul şi Banca Agricolă la austrieci, la fel şi Petrom. Distribuţia de gaze şi electricitate la germani, francezi, cehi şi italieni. Iar ca tabloul să fie complet, am mai avut şi poate mai avem, aşa numiţii „băieţi deştepţi“ din energie. Aceştia cumpărau curentul, la preţuri foarte bune, în unele cazuri chiar şi sub costul de producţie după care revindeau scump energia. Practic din mişcarea a două facturi făceau profituri uriaşe. Sigur, pierdea ţara, adică noi toţi. Dar „băieţi deştepţi“ avem şi la gaze, nu doar la energie electrică. Nu mai departe de acum câteva zile, o companie privată ameninţa o municipalitate întreagă şi, implicit locuitorii oraşului Arad că îi vor lăsa în frig, dacă nu primesc aşa, rapid vreo 8,5 milioane de lei. Situaţia însă se perpetuează de la an la an. Sigur, niciodată nu s-a întâmplat să se sisteze furnizarea căldurii către populaţie. Însă pericolul există. Dincolo de războiul dintre forţele politice locale şi cine are sau nu dreptate un lucru este evident: în ce ţară o firmă privată ameninţă, la acest mod, o administraţie locală? Altfel spus, o parte a statului în cele din urmă. Nu este nici pe departe normal. În fond, hai să fim serioşi: ce firmă privată poate scoate aşa de azi pe mâine două milioane de dolari şi încă în avans, ca plată a unor servicii viitoare. Dar pentru asta tot statul este de vină. Sigur nu la nivel abstract, ci prin decidenţii pe care i-a avut de-a lungul timpului. Şi astfel am ajuns în situaţia în care suntem azi ca ţară: o colonie. Nu trebuie să ne ferim de cuvinte: aceasta este trista realitate, chiar dacă ne facem că ar fi altfel. Dar pentru asta doar noi suntem singurii care trebuie să ne dăm pălmi. Şi aşa, din… resturile rămase, la marile „înstrăinări“s-au născut alţi „băieţi deştepţi“. Sigur, nu la nivelul celor care controlau la un moment dat peste jumătate din producţia de energie electrică a ţării. Aceştia făceau sute de milioane din două mişcări. Nu, alţii mai mici, de… două milioane de dolari, dar tot atât de lacomi. De aceea întrebarea revine: cum a ajuns un privat să dispună de distribţia de gaz pentru alimentarea unei termocentrale ce aparţine, în cele din urmă tot statului? Băieţi deştepţi…