Olimpul, Dragnea şi zeiţele sale

Poate pare surprinzătoare decizia lui Dragnea de a convoca un congres extraordinar. Chiar periculoasă. Asta doar în aparenţă, pentru că „Daddy” Dragnea îşi consolidează, de fapt, imperiul. Şi acest scop nu este întrevăzut doar de finii observatori ai fenomenului politic din România, ci e o constatare fără echivoc. Dragnea nu mai vrea să repete greşelile predecesorilor săi – Năstase, Geoană, Ponta – care au amânat „tăierea cozii pisicii” până când pisica a devenit nărăvaşă. Dragnea, mai precaut, încearcă să rezolve autoritar orice încercare de disidenţă din partid, să înăbuşe din faşă orice rebeliune,
înainte ca aceasta să facă prea mulţi prozeliţi.
În construirea şi consolidarea propriului Olimp, aidoma titanului Cronos, Dragnea îi devorează pe cei pe care nu-i înghite. Şi tot aidoma lui Cronos – care, poate ar trebui totuşi să amintesc, şi-a devorat fiii, pentru a nu-i fii periclitată domnia – Dragnea îi elimină „de mici” pe cei care măcar încearcă să-i conteste autoritatea totalitară. Ponta, Grindeanu, Tudose (deocamdată parţial), chiar şi puberul Mihai Sturzu au fost eliminaţi la timp, când încă n-au reuşit să-şi atragă suficienţi adepţi şi, implicit, n-au reprezentat o alternativă viabilă întru răsturnarea lui Dragnea de la conducerea PSD.
Acum, la congresul extraordinar, Dragnea încearcă să facă o „curăţenie de primăvară” preventivă. Îi va marginaliza nu doar pe cei incomozi, ci chiar şi pe cei care s-ar putea  să devină incomozi. O măsură care vizează clar conducerea autoritară, totalitară, dicta­- torială şi tribală a PSD. În jurul său îi va păstra doar pe cei care îi sunt obedienţi, dar nu printr-o obedienţă simplă, ci una desprinsă din partidele de tip faraonic, gen PRM sau PP-DD, unde termenul „democraţie internă” era desprins din literatura SF a lui Asimov sau Arthur C. Clark.
La cum stau lucrurile acum în PSD, la ce majoritate are Dragnea – ajutat de Tăriceanu – în Parlament, la câte beneficii poate oferi guvernarea, nu mă îndoiesc că Dragnea îşi va face jocurile. Va transforma PSD într-o mega-moşie şi va deveni din baron local un baron naţional, încercând în acest sens să „dreseze” şi justiţia, pentru a nu avea surprize. Are absolut toate „ingredientele” necesare pentru a-şi pune aceste planuri în practică. Dar…
Întotdeauna există un punct şubred, întotdeauna se întrevede o fisură, oricât de infailibile ar fi planurile. Aidoma planurilor altor „vizionari”, aidoma altor imperii, şi cel al lui Dragnea va sfârşi, până la urmă. Şi, mergând din analogie în analogie, pot afirma că şi lui Dragnea i se va trage tot din interior, oricât de multă „curăţenie” va face, oricâte congrese extraordinare va programa şi oricât de mult va strânge şurubul. Şi, dacă tot am pornit pe acest drum, al analogiilor, tot la Cronos ajungem. Titanul, în pofta lui de a-şi elimina concurenţii (proprii fii) s-a în­- crezut prea mult tocmai în… femei.  Mergând pe firul legendei, Rhea – consoarta şi totodată sora lui Cronos – l-a salvat pe unul dintre copii, pe Zeus, care l-a detronat pe Cronos.
Revenind la vremurile actuale, observăm că Liviu Dragnea are predilecţia de a se înconjura de femei. Nu doar faptul că l-a propus pe primul premier-femeie (Sevil Shaideh), că l-a impus pe un alt premier-femeie (Viorica Dăncilă), dar a susţinut (a se citi tot „impus”) mai multe femei în Executiv: Lia Vasilescu, Carmen Dan, Rovana Plumb. Ba a susţinut o femeie chiar şi pentru Primăria Capitalei, unde ocupantul are în spate cele mai multe voturi, după preşedintele ţării, referindu-mă aici la Gabriela Firea. Păstrând analogia, există şanse foarte mari ca tocmai de la această afinitate pentru femei-politician să-l ducă la pierzanie.