O țară cam paradită…

Chiar dacă nu pare că ar fi așa, democrația se topește încet, dar sigur în fiecare zi, la noi în România. Acum un an, Kelemen Hunor, chiar de la tribuna Parlamentului a pus la zid, statul de drept, pe care tot spunem că-l realizăm zi de zi. ,,Există certitudinea clară, că din cauza lipsei separării puterilor în stat, din cauza lipsei transparenței instituționale drepturile fundamentale ale omului în România au fost afectate. Statul de drept nu există, pentru că separația puterilor în stat este o glumă proastă în România. Este o ficțiune grotescă. Astăzi trebuie să vorbim și despre un alt subiect, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: de ani buni deciziile politice majore nu mai sunt luate de cei care au fost aleși. Există puteri și instituții importante care nu acceptă niciun fel de control în afară de așa-zisul autocontrol și autoreglementare, dar tuturor acestora le place să dicteze decizii politice majore”. Ciudat însă, nimeni n-a sărit în sus să-l pună la punct pe liderul UDMR. Dacă ar fi spus asta altcineva, lumea ar fi luat foc. Dar nimeni nu a zis nimic. Nici presa internaţională. Înseamnă că Kelemen Hunor a rostit un adevăr. Dar la noi dubla măsură este, se pare, literă de lege. Este foarte uşor să fii principial şi obiectiv când e vorba de alţii. Dar brusc devii subiectiv când sunt în joc propriile interese. La fel și acum, cu… meciul dintre ministrul Justiției, Tudorel Toader și DNA. Mai clar spus cu șefa acestei instituții, Laura Codruța Kovesi. Este până la urmă o luptă pentru supremație. Și așa cum ,,ne stă” bine, ideea de justiție pare doar un pretext și nu adevărata miză, cum ar fi normal de altfel. Iar adevărul, cum ne-a învățat experiența de-a lungul istoriei nu poate fi monopolizat de o parte sau alta. Nimeni nu deține adevărul absolut. Fiecare dintre părți, așa cum spuneam își apără și caută să-și consolideze poziția. Deși președintele a declarat clar că este de partea DNA, totuși ultima decizie a CCR se pare că i-a redus drastic spațiul de manevră lui Iohannis. Potrivit unor specialiști în domeniu, președintele devine un simple agent constatator în privința numirii unor procurori șefi la principalele parchete. Pe lângă partizanatul uneia sau alteia dintre tabere este, problemele cred că își au izvorul și din ,,talentul” nostru de a face suprareglementări și tot felul de legi și norme care de care mai stufoase, foarte interpretabile și, cu atât mai greu aplicabile. Poate nu este întâmplător că Marea Britanie nici nu are o constituție scrisă și este una dintre cele mai consolidate democrații. Și alte state cu vechi tradiții democratice, care s-au și probat de-a lungul timpului au printre cele mai puține reglementări legale. Iar unele dintre ele dăinuie de secole bune. Sigur că ele s-au adaptat vremurilor noastre, dar spiritul acestor legi este nealterat. La noi reglementăm, găsim chichițe, norme de aplicare, metodologii și alte găselnițe, facem teoria chibritului din orice, care în final mai mult încurcă, decât limpezesc. Fapt este că România are cele mai multe procese la CEDO din întreaga Uniune Europeană. Care spune ceva. Printre altele și că aprecierea lui Kelemen Hunor nu este eronată. Drept urmare, avem o țară cam paradită…