„Viaţa e frumoasă”

Pe Bujor Buda l-am cunoscut în urmă cu nouă ani, în 2009, când fostul redactor-şef al ziarului, Cosmin Mihuţa, mi-a cerut să îi preiau textele pe care le trimi­tea şi să le predau pentru a fi publicate. A fost începutul unei colaborări de durată şi, în ciuda diferenţei de vârstă, aş îndrăzni să spun că şi al unei prietenii. Primele contacte au fost telefonice şi prin intermediul e-mail-ului, apoi ne-am întâlnit la redacţie. Ceea ce m-a frapat încă de la început a fost extraordinara vitalitate de care dădea dovadă, având în vedere că avea la vremea respectivă peste 70 de ani. Cu timpul avea să îmi spună că se consideră un om cu sufletul tânăr, iar ceea ce face ca acest lucru să fie posibil este faptul că are o agendă. Nu, nu este vorba despre acea agendă care poate fi cumpărată din aproape orice librărie sau din supermarketuri, ci despre planuri, proiecte, preocupări, scopuri. Cred că ar fi de prisos să mai spun că în centrul tuturor acestor planuri, proiecte, preocupări era marea lui dragoste… Aradul, oraşul pe care l-a venerat şi pe care îl dorea schimbat. În bine. De aceea, înarmat cu aparatul de fotografiat, l-a bătut la pas, pentru a scoate în evidenţă atât aspectele frumoase, cât şi cele mai puţin frumoase, care trebuie remediate, după cum spunea. De aceea a pus bazele Asociaţiei Pro Urbe, de aceea a inventariat împreună cu colegii din cadrul asociaţiei clădirile vechi ale municipiului, de aceea a făcut şi s-a implicat în proiecte menite să promoveze şi să protejeze patrimoniul arhitectural al Aradului. În plus, a fost un om care a iubit cultura, mai ales cultura arădeană. Era aproape nelipsit de la manifestările culturale de substanţă care aveau loc în urbe, fiind prieten cu mulţi dintre cei care au avut sau au un cuvânt de spus în acest domeniu. Poate tocmai datorită acestor preocupări care i-au umplut viaţa, îmi spunea ultima dată când am stat de vorba, înainte de Crăciun, că „viaţa e frumoasă”. Ştiam că este bolnav şi l-am sunat să văd cum se simte şi ce mai face. Mi-a răspuns că se simţea uşurat, pentru că nu demult aflase care este natura bolii şi putea să înceapă un tratament cu o ţintă precisă. „Viaţa e frumoasă, Lucian. Merită să lupţi pentru ea”, mi-a spus la un moment dat. A rămas să reluăm colaboarea, dacă se va simţi mai bine. Cum au trecut aproape trei luni de atunci, mă pregăteam să-l sun, însă ieri am primit o veste care m-a întristat profund, o colegă anunţându-mă că a trecut la cele veşnice.
Fără doar şi poate, Bujor Buda a fost un om care a făcut foarte multe pentru Arad. Asociaţia Pro Urbe stă mărturie, după cum stau mărturie proiectele în care a fost implicat, cărţile pe care le-a scris, emisiunile de televiziune pe care le-a realizat şi articolele de presă pe care le-a publicat, multe, foarte multe dintre ele în paginile ziarului nostru, despre care vorbea cu mândrie, dar dacă ar trebui să descriu în câteva cuvinte perso­nalitatea lui, aş spune că în ciuda celor peste 80 de ani era un om cu sufletul tânăr, pentru că avea o agendă şi iubea Aradul. Pentru un astfel de om, viaţa nu poate să fie decât frumoasă.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Bujor Buda!