Oameni și câini

Foarte mulți dintre semenii noştri sunt mai impresionați dacă un câine sau pisică ori vreun alt animal este maltratat decât în cazul unui om. Iar asta este verificat, cel puțin prin
numărul sensibil mai mare de comentarii pe rețelele de socializatre referitoare la o reacție pe marginea unui articol de presă şi nu numai, care tratează acest subiect. Am zis că e o întâmplare. Însă acest lucru s-a repetat de mai multe ori. Și ultimul s-a consumat chiar aici, la Arad, când administraţia locală a inițiat o dezbatere publică pe tema câinilor fără stăpân. O problemă care există într-adevăr și care trrebuie rezolvată. Însă nu doar în sensul în care vor protectorii acestor patrupede. Ci într-unul care să fie rezonabil pentru întreaga comunitate locală. Nu cum, de exemplu, chiar la dezbaterea cu pricina, o asociație de protecție s-a oferit să sterilizeze contra cost… în colaborare cu Primăria Arad, circa 1.000 de câini anual. Adică tot la fonduri publice ne întoarcem. Poate altor plătitori de impozite nu le convine acest fapt. Ei ar găsi o altă modalitate de a consuma banii. Normal ar fi fost să rezolve problema până la capăt. Adică să facă rost de finanțare din alte surse, în niciun caz bugetare. Dar asta ar fi o chestiune. Cealaltă a fost numărul neașteptat de mare de oameni care au fost interesați de subiectul acestei dezbateri. Sigur este dreptul și treaba lor cum își ordonează prioritățile. Și nimeni nu are
a comenta acest fapt. Însă, prin oglindă, ne-a surprins în mod neplăcut numărul extrem de mic de cetățeni care au fost prezenți la alte dezbateri publice. În care se discutau teme mult mai importante pentru întreaga comunitate și nu doar pentru iubitorii de animale. Erau probleme de buget, de sănătate, de învățământ, de drumuri,  de opotunitate a unor investiții,  de transport public. Din păcate, la niciunul dintre aceste capitole, Aradul nu excelează. Ba chiar din contră. Avem tramvaie care merg cu viteza melcului, stații puse anapoda, foarte multe tramvaie jegoase. Prin comparație, Timișoara, Clujul și Bucureștiul ne surclasează la acest capitol. Și în acele orașe, cele mai multe vehicule nu sunt noi. Însă nu sunt așa de jegoase şi nici nu circulă cu viteza unui tramvai tras de… cai.  Iar o igienizare s-ar putea realiza fără mari costuri. Nici drumuri nu prea avem,  serviciile de sănătate publică sunt cum sunt. Mai toată lumea se plânge de acest fapt, dar aproape nimeni nu face minimul efort de a participa la un asemenea eveniment public. În care poți să-ți spui părerea. Unii zic că oricum nu contează. Ba ar conta. Dacă ar fi venit 500 de oameni care să umple până la refuz Sala
Ferdinand ar fi contat. Dar dacă (aproape) nimeni nu spune nimic, se poate spune că este bine, deci nu sunt probleme. Avem de toate și, în concluzie, ne putem ocupa liniștiți de problemele câinilor.
Dar cu oamenii, cum rămâne?