Haștag și libertate de exprimare

Băieții și fetele care au ajuns în ultima vreme să-și trăiască viața sub semnul lui Haștag se revendică ca niște apostoli ai democrației, ai independenței Justiției, ai libertății de exprimare și a tot felul de alte libertăți, care reprezintă de fapt valori fundamentale, în secolul nostru, pentru o societate normală. Sunt valori care nu pot fi contestate, nici măcar de cei mai aprigi contestatari ai fenomenului # Rezist. Problema este însă că, la fel ca alte mișcări care au intrat în istorie de-a lungul timpului, una se spune în public și alta se face în realitate. Nu pot să cred sub nicio formă că protestatarii Haștag au ieșit în stradă cu scopul declarat să-i ia la pumni pe cei care au alte puncte de vedere. Cu toate acestea există și sandilăi de genul lui Sandy Matei, care a sărit cu pumnii la un bătrân cu care a avut o divergență. Și iată cum, din păcate, revolu­ționarii de profesie, categorie în care se pare că se încadrează și acest Sandy, le iau fața protestatarilor decenți, transmițând mesaje de genul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, care nu au nicio legătură cu ideile pe care chipurile le apără prin acțiunile lor.
Un mesaj similar a fost transmis și la sfârșitul săptămânii trecute, după ce jurnalistul Ionuț Cristache, realizatorul emisiunii „România 9”, a decis să difuzeze un interviu luat de Ion Cristoiu lui Sebi Ghiță, un fugar care și-a găsit adăpost în Serbia și care își continuă poveștile despre foștii săi prieteni, transformați ulterior în dușmani. Nici nu a deschis bine Ghiță gura la TVR, că „# apărătorii # statului # de # drept” au sărit la gâtul lui Cristache, acuzându-l că face jocurile unui urmărit internațional. Ei, na… De parcă interviul nu ar fi fost difuzat și pe România TV, B1 și Antena 3. S-a ajuns până acolo încât, directorul general interinar al TVR, Doina Gradea, a fost chemată să dea explicații în fața  Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, probabil în numele unei corectitudini politice care-i face pe mulți să o divinizeze pe Laura Codruța Kovesi, fără a asculta și cealaltă parte. Personal, am mai spus-o și o mai spun, nu cred că șefa DNA este întruchiparea răului absolut în Statul Român, dar nici nu o consider ca fiind deasupra oricărei… critici. Pe de altă parte, nici Ghiță nu este vreun sfânt sau vreun om de afaceri nevinovat intrat din greșeală sau din reaua-voință a unora în malaxorul „statului paralel”. Nu, e un afacerist uns cu toate alifiile, care a beneficiat o vreme de protecția și sprijinul „statului vertical”, însă, din diverse motive a intrat în conflict cu această entitate. În consecință, s-a ales cu dosare penale, și nu cred că toate i s-au făcut pe nedrept. Dar de aici, până la a i se interzice să vorbească, să spună tot ceea ce știe sau crede că știe, chiar dacă își mai „înfrumusețează” poveștile, e cale foarte lungă. Chiar dacă va fi condamnat la o sută de ani de închisoare, românii au dreptul să afle, dacă sunt interesați, despre prieteniile lui cu „statul de drept”, despre cum mergeau lucrurile pe vremea când afacerile îi înfloreau și despre motivele care au dus la cădearea sa în dizgrație. Și nu, nu e capăt de țară că a vorbit un fugar internațional la televiziunea națională. Dacă mă întrebați pe mine, ca ziarist, mi-aș fi dorit să fi putut dialoga atât cu personaje nocive cum au fost Hitler, Stalin, Saddam Hussein sau cu modele care reprezintă și astăzi adevărate repere ca Avram Iancu, Vasile Goldiș, Papa Ioan Paul al II-lea și exemplele ar putea continua. Nu de alta, dar toți ar avea ceva interesant de spus pentru cititori sau telespectatori.