Recurs la memorie: dosarul Revoluției, în care este cercetat și Ion Iliescu, este văzut diferit de revoluționarii arădeni

Dosarul Revoluției, în care, printre alții este cercetat și Ion Iliescu, liderul grupului care a preluat puterea în Decembrie 1989, devenit ulterior președinte al României, a prilejuit dezbateri aprinse în toată țara, având în vedere persoanele implicate și faptul că au trecut peste 28 de ani de la Revoluție, fără ca persoanele implicate în crimele de atunci să fie trase la răspundere.
Mai mult, mai trebuie spus că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunțat că în cazul lui Iliescu și a doi ofițeri s-a dispus efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii contra umanității. „Ca inițiator și coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar) iar, mai apoi, în calitate de președinte al CFSN (care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), Iliescu Ion a acceptat și oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut un evident caracter diversionist. Prin exercitarea autorității depline, Iliescu Ion ar fi putut interveni pentru stoparea fenomenului diversionist, însă nu a acționat în acest sens. Psihoza teroristă ce a atins cote paroxistice în rândurile militarilor și civililor înarmați, coroborată cu multe ordine militare ce au prezentat caracter diversionist (deplasări de trupe ale unor unități militare, ordonate în general pe timpul nopții), au avut drept rezultat numeroase situații de foc fratricid și de deschidere a focului asupra unor persoane ce nu desfășurau activități potrivnice mișcării revoluționare”,
susțin, printre altele procurorii.
În aceste condiții am dorit să vedem cum percep revoluționarii arădeni redeschiderea Dosarului Revoluției și faptul că fostul președinte al țării este luat acum la întrebări de procurori.
„O diversiune criminală”
Valentin Voicilă, liderul Revolu­ției de la Arad, susține cu subiect și predicat că trebuia lămurit tot ceea ce s-a întâmplat în acele zile de foc din decembrie 1989. „Acele lucruri trebuiau lămurite, pentru oamenii ca noi, care au ieșit în stradă înainte de discursul lui Nicolae Ceaușescu 21 decembrie, de la ora 12, pentru oamenii care au riscat totul pentru libertate. De altfel, Revoluția din Decembrie ‘89 se împarte în trei etape distuncte. Prima, până la discursul lui Ceaușescu de la balconul Comitetului Central; a doua, până la fuga lui Ceaușescu, cu elicopterul și a treia, până la execuția cuplului Ceaușescu. Implicarea oamenilor în Revoluția Română a fost diferită. Orașul Arad a ieșit în stradă în prima perioadă, înainte de discursul lui Ceaușescu. Riscul a fost uriaș, fiind al doilea municipiu reședință de județ care și-a manifestat solidaritatea cu Timișoara”, a declarat Voicilă. În continuare, acesta susține că biruința revoluționarilor arădeni a fost uriașă, având în vedere că până la fuga lui Ceaușescu nu a murit și nu a fost rănit nimeni. În această situație, durerea revoluționarilor de la Arad este cu atât mai mare cu cât, după ce familia dictatorului a fugit, deci Revoluția a triumfat, la Arad au fost 19 victime. „Durerea noastră e nespus de mare, pentru că am reușit în prima etapă să ne organizăm atât de bine încât să nu avem nici un mort și nici un rănit. Nu arăt cu degetul înspre nicio persoană, pentru că nu am voie să fac acest lucru, până când nu se dă o decizie în justiție, dar este absolut necesar să știm cine a făcut diversiunea criminală, începând cu 22 seara. Procesul se impunea ca principiu, pentru aflarea adevărului în istoria României, pentru ca urmașii noștri să poată face distincție între ceea ce s-a întâmplat până la fuga lui Ceaușescu, adică revolta populară și Revoluția, și diversiunea făcută după fuga lui Ceaușescu, cu 1.142 de morți și peste 3.100 de răniți. A fost umplută țara de morți și de răniți”, a mai spus Voicilă. Liderul Revoluției arădene mai susține că perioadele trebuie separate cu atenție, pentru ca istoria să nu consemneze că ar fi fost o lovitură de stat de la început până la sfârșit. „Este evident că ceea ce s-a întâmplat la Arad intră în prim categorie, revoltă populară și Revoluție, până la fuga lui Nicolae Ceaușescu. Trebuie să spunem doar că după aceea a fost o diversiune criminală și e important ca în Istoria României să strălucească sintagma «Revoluția Română din Decembrie 1989». Dacă nu facem o distincție între perioade, există riscul să apară confuzia, adică lovitura de stat să cuprindă întreaga mișcare populară. De aceea nu arat cu degetul înspre o persoană sau un grup de persoane. Aceea e responsabilitatea Justiției, dar am dreptul să spun cu voce tare că din 22 seara a început o diversiune criminală, pe teritoriul țării, care trebuie cunoscută și analizată în detaliu”, a încheiat Voicilă.
Duka susține că e un
demers tardiv
Atila Duka, unul dintre revolu­ționarii din Decembrie 1989 care au rămas vocali până în prezent, susține că redeschiderea Dosarului Revoluției este un demers tardiv. „Nu mă surprinde că s-a redeschis dosarul, dar este un demers tardiv. În plus, mi se pare absurd să-i acuzi pe acei oameni de infracțiuni împotriva umanității. Dar este la fel de adevărat că nu cunoaștem toate cercetările care s-au făcut în acel dosar. Din punctul meu de vedere este un mare semn de întrebare că revoluționarii sunt atacați în permanență, atât pe probleme financiare, cât și pe probleme de revoluție. Din păcate constatăm că cei mai mari atacatori sunt cei care nu au participat la Revoluție sau nici măcar nu erau născuți în acea perioadă. Poate că este și vina noastră că nu am mediatizat suficient ceea ce s-a întâmplat atunci, să afle și cei tineri realitățile din Decembrie ‘89, să facă o comparație prin ce a trecut noi și ceea ce beneficiază ei acum”, spune Duka. Revoluționarul mai susține că personal nu are informații că Ion Iliescu, Petre Roman sau Gelu Voican Voiculescu ar fi intervenit în ceea ce s-a întâmplat la Arad, deși a văzut cum a funcționat fenomenul diversionist la Arad. „Nu pot contesta categoric anumite inter­venții, de care poate nu știu. Pe de altă parte, trebuie să știți cum eu personal am văzut diversiunea făcută la Arad. La un moment dat trei unități militare, de la Ineu, de la Lipova și de la Arad au fost la un pas să se bată între ele. Dacă nu eram noi, revoluționarii, poate că acest lucru se și întâmpla. Dar mi se pare puțin absurd ca după aproape 30 de ani să acuzi pe cineva că a făcut intervenții să deturneze Revoluția sau să provoace victime colaterale, mi se pare puțin absurd”, a ținut să precizeze revoluționarul.
Disperarea unei mame
Doina Nan, mama eroului Mihăiță Flavius Mada, se declară complet dezamăgită de tot ceea ce se întâmplă în țară. De asemenea, a ajuns să se întrebe dacă acum este mai bine ca înainte de Revoluție. „De 28 de ani și jumătate am o nemulțumire în sufletul meu, după cum de 28 de ani și jumătate sunt disperată până la Dumnezeu și înapoi, din cauza a tot ceea ce se întâmplă în țară. Mie nu îmi mai dă nimeni, niciodată copilul înapoi. Personal îmi place să fac bine, să gândesc pozitiv, dar dacă îi condamnă pe dânșii, eu nu am câștigat nimic. Au trecut atâția ani și nu am aflat cine mi-a omorât copilul, deși unii spun că se știe. Uitați-vă și dumneavoastră ce vremuri trăim… Stau și mă întreb, oare este mai bine acum? Nu se poate așa ceva, sunt dezamăgită de tot ceea ce mă înconjoară. Noi ne-am trăit viața, dar vin copii, vin nepoții și ce rămâne în spate? Stau și mă întreb…”, susține Doina Nan.