Vocație transformată-n bișnițăreală

Nu știu alții ce părere au, dar din punctul meu de vedere, sunt meserii care nu pot fi practicate de oameni fără vocație. Un preot sau un călugăr fără vocație e doar un simplu angajat al Bisericii; un medic fără vocație este, în actuala conjunctură, mai mult un conțopist, decât un tămăduitor și de ce nu, un ziarist fără vocație este doar un scribălău, capabil să înșire câteva cuvinte pe hârtie, cu mai mult sau mai puțină noimă.
Dacă preoții sau ziariștii nu au o influență directă asupra stării de sănătate a unei persoane, medicii însă au. Ei pot salva sau pot lăsa un om să moară din cauza nepăsării sau a incompetenței. Aceasta este poate și cauza care i-a făcut pe unii să-și transforme vocația în bișnițăreală. Nu pe toți, doar pe unii, care au ajuns sclavii banilor și fac afaceri cu sănătarea și chiar cu viața pacienților. Cred că aproape fiecare dintre dumneavoastră
v-ați confruntat cu următoarea stare de fapt: ați fost la o consultație care a avut loc într-o unitate medicală de stat, unde medicul v-a acordat mai multă sau mai puțină atenție, iar apoi, v-a invitat, fără perdea, să îl căutați la cabinetul său privat sau la o clinică privată, unde mai lucrează atunci când se află în timpul liber, adică atunci când nu lucrează pentru stat… Acolo sunt condiții, acolo are aparatura necesară, „nu ca aici” și ceea ce este mult mai important, acolo vă poate stoarce de bani, în mod legal, fără să existe riscul că va fi căutat de procurori. Și uite așa, săracul pacient care a plătit ani și ani tot felul de asigurări de sănătate, de care n-a prea beneficiat, având în vedere că nu a avut nevoie de doctori, se trezește că e bun de plată, că doar sănătatea nu e pe gratis. Atunci stau să mă întreb, la ce bun să mai plătim asigurările de sănătate? Doar ca să-și ia unii salariile?
Sigur, sunt și cazuri în care pacientul unui spital de stat beneficiază de toate îngrijirile necesare, însă acestea sunt asigurate pe o perioadă limitată, după care, poți, nu poți, trebuie să te descurci, chiar dacă nu te-ai făcut bine, dar asta e o altă discuție.
Recent, Raed Arafat, părintele SMURD, actualmente secretar de stat în Ministerul de Interne, a făcut o propunere, care potrivit unora aruncă în aer sistemul medical din România. Arafat susține că medicii care lucrează în sistemul public nu ar mai trebui să lucreze și în sistemul privat și viceversa. Nu știu cât de realistă este o asemenea abordare, având în vedere implicațiile imense pe care le-ar putea avea o interdicție de acest fel, dar ar trebui să fie un punct de pornire. Să ne dea tuturor de gândit, atât nouă, pacienților, cât și medicilor, dar mai ales factorilor de răspundere.
Pe de altă parte trebuie spus că, Anca Mureșan, medic primar chirurg la Institutul Regional de Gastroenterologie „Octavian Fodor” din Cluj-Napoca și-a publicat, recent, fluturașul de salariu pe Facebook. Motivul? Salariul aproape că i s-a dublat, ajungând acum să câștige aproximativ 11.200 de lei pe lună, sumă în care este inclusă și plata unei gărzi suplimentare pe care a făcut-o sâmbăta. „Este un pas înainte, sunt încă multe de făcut și corectat, însă nu putem fi ipocriți și să nu recunoaștem măririle acordate”, scria doctorița. În continuare, aceasta povestește despre fiica unei paciente care ar fi vrut să îi dea „o mică atenție”, pe care a refuzat-o. „Am întrebat-o, câți ani a muncit mama și câți bani a plătit pentru asigurările de sănătate, pentru ca atunci când va avea nevoie de servicii de sănătate să le primească gratuit… 28 de ani grei de muncă, acum cu o pensie de 500 Ron, vroia să mă plătească. Nu mai merge așa… datoria statului român este să își respecte cetățenii, medicii au primit nişte salarii decente începând cu această lună, așa încât de acum, dragi colegi, atunci când întindeți mâna după plic, uitați-vă în ochii celui din față”, mai susține Anca Mureșan.
O reacție plină de bun-simț, dacă mă întrebați, însă postarea doctoriței nu ar trebui să fie adresată doar șpăgarilor din sistem, ci și celor care au găsit o metodă legală pentru a nu putea fi acuzați de luare de mită sau primire de foloase necuvenite… Și da, o spun din nou, nu toți medicii care lucrează și la stat și în sistemul privat pot fi băgați în aceeași oală, dar unii chiar ar trebui să fie monitorizați cu atenție.