Agenda cetăţeanului – o expresie searbădă

Am auzit această expresie – Agenda cetăţeanului – de foarte multe ori. O mostră de „new language” folosită în special de reprezentanţii clasei politice şi împrumutată în retorica multora, în special a celor din zona mass-media. Din păcate, tocmai pentru că e folosită de această zonă a politicului, expresia şi-a cam golit conţinutul. De cele mai multe ori, această „Agendă a cetăţeanului” – în fapt doleanţele, priorităţile oamenilor, ambalate într-un termen pretenţios – este o expresie folosită de politicieni împotriva altor politicieni sau în disputele cu presa. Într-adevăr, aceste priorităţi sunt „culese” de la cetăţeni – de cele mai multe ori prin sondaje comandate şi din ce în ce mai rar prin contactul direct – dar asta nu înseamnă că decidenţii şi ţin cont, mai mult încearcă să rezolve această „Agendă”.
N-aş fi vrut să revin asupra unui subiect intens mediatizat şi comentat, al gestionării crizei gunoiului din municipiul Arad, dar această criză reprezintă încă o mostră a
intrării expresiei „Agenda cetăţeanului”
într-o zonă fără fond şi fără formă, insipidă, incoloră şi (doar figurat vorbind) inodoră. În acest proiect, început acum 10 ani, s-a atins doar superficial – pentru că era prevăzut în proiect – această… „agendă a cetăţeanului”. Au fost informări în presă, fluturaşi, afişe, alte mijloace de informare dar… a lipsit şi lipseşte opinia cetăţeanului. A beneficiarului, la urma urmei. A partenerului de bază din acest contract declarativ numit „Agenda cetăţeanului”.
Acum, când s-a atins un apogeu al acestei crize a gunoiului, în continuare se pune accent pe efect, nu pe cauze. Sigur, efectul este vizibil, palpabil, mirosibil, dar în tot acest conglomerat ce durează de 10 ani actuala stare este doar vârful aisbergului.
Această criză a gunoiului era previzibilă şi de o amploare mai mare cu cât comunitatea este mai mare. Chiar şi un om simplu, de pe stradă, care are un traseu al vieţii bine delimitat, gen acasă-serviciu-acasă, ar fi putut prognoza faptul că schimbarea operatorului de salubritate nu se poate face de la o zi la alta. Nici măcar în condiţii optime, cu contractele semnate 100%, cu capacitatea tehnică la cheie, cu tomberoanele disatribuite, cu instructajul făcut per capita şi tot ar fi fost semnalate disfuncţionalităţi. Dar în condiţiile date?
Din păcate, rămânând în sfera expresiei „Agenda cetăţeanului”, nici măcar cei care ar fi trebuit să reprezinte cetăţenii nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor, preferând nişte lupte ale orgoliilor, ale amănuntelor, omiţând esenţialul. Mă refer aici la asociaţiile de proprietari şi la ULAL, care au dus o luptă la baionetă cu firma de gestionare a deşeurilor. Dar o luptă surdă, pe nişte articole controversate din modelul de contract, dar fără să ceară să li se prezinte un flux al colectării deşeurilor, pe zile şi zone, cerând detalii despre capacitatea tehnică şi resursa umană. Adică tocmai ce-l interesează mai mult pe cetăţean.
Această criză a gunoiului trebuie să fie exemplu pentru toţi, nu prilej de dispute electorale, mediatice sau vendete politice. Poate că urmând acest exemplu – de genul „aşa nu se face” – expresia „Agenda cetăţeanului” va reveni la o consistenţă reală, un parteneriat între oameni şi decidenţi. Dacă nu, rămâne cum am stabilit, doar o expresie searbădă, golită de conţinut.