Anotimpuri, un volum despre călătoria prin viață

Motto: Pe pământ, omul e dator să trăiască numai viaţa (Mircea Eliade)
Cartea recent tipărită la Promun, Consilier tehnic, Pavel Luca, are un cuprins format din optzeci şi cinci pagini, ilustraţiile şi concepţia copertei poartă acuarela semnată de Maria Nadiş iar autor este Liviu Nadiş.
Doctor în Agronomie, de profesie inginer agronom, autorul este de obârşie bihorean, dar natura profesiei i-a clădit şansa de a se plimba prin Anotimpurile vieţii acolo unde Scara a urcat frumos. De altfel, debutează în revista Liceului Emanoil Gojdu, Oradea, 1970, după care au urmat alte colaborări la reviste literare ori de specialitate din spectrul formării profesionale.
Structura poematică a acestui volum ne propune trei capitole cu titluri în care se ticluieşte Drumul autorului prin Anotimpuri, desigur, subînţelegând, prin Anotimpuri, me­tafore care dau volumului pastelate versuri care parcă ar coborî din Vremelnicia Pastelurilor alecsandriene, sau de ce nu, cârloveriene!
Structura volumului
Anotimpuri, 31 de poeme; Raze, 1970, 9 poeme; Inscripţii, 26 poeme, care ne aduc, transparent sau opac, euristice însemnări ale unui spirit literar într-o veşnică manieră constructiv-decorativistă a peisajului desprins din cotidianul mai mult ori mai puţin apropiat-depărtat.
Anotimpuri – Aplicaţii
Acest segment al ţesăturii cărţii poartă caligrafia unui suflet sensibil dar denominat de treceri ireversibile de timp şi care, trădează sârguinţa transpunerii în versuri tocmai a antropologicului social din care a făcut parte sau mai face! Autorul e capabil să cânte sau să încânte, tocmai titlurile acestei părţi îl trădează! Lan cu secară, Acolo, Cromatică, Nocturnă, Rânduieli, Trecere ş.a.
Cu un parfum desprins din Lan de secară… autorul parcurge Anotimpuri cu o iubire de invidiat dar nu numai. O carieră construită pe Valea cu urcuşuri şi coborâşuri fără o anume regulă impusă îi conferă şi îi permit autorului teme predilecte pentru mărturisiri sau invocări-evocări, care îl prind bine.
„Mi-ai spus să nu adorm
În lanul cu secară
Că pot veni la mine din lumile lor… făpturile”, op.cit. pag.9
sau
„Ce trist să măsori cu degetul
Toate gândurile pierdute
În asfinţit…” , op.cit. pag.12
atunci când… Să lăsăm tăcerile să se odihnească
Pe buzele noastre crăpate de vânt, op.cit. pag.30
Raze 1970
Iată titlul unui capitol asimptomatic anului de debut, 1970, desi­gur, ales cu bună ştiinţă, pentru că orice am zice, tot prima dragoste e suverana muzelor de mai târziu! Şi ce dacă Raze mai sclipesc… clipesc din Anotimpuri cărate de povara anilor petrecuţi la şeaua gândurilor sau coama înserărilor?!
Indubitabil, autorul nu se dezminte atunci când îşi leagă de realitatea imediată a măruntului, a cotidianului, şiretul scrisului, fără a uita de lacrimi, părinţi, dorinţi, apusuri, răsărituri, infinituri. Dar, ştie a-şi ascunde tristeţile, tăcerile, trăirile, printre codri, ape cristaline, iubiri fine sau umbre cu infinite raze… scriind nu doar ode, ci şi simfonii camuflate în dedicaţii… unei Ei. Pe apele lacrimilor am plutit cu barca gândului meu, op.cit. pag.42
Te-am aşteptat acolo-n pragul munţilor albaştri pag.43
pentru ca, mai apoi, să se caute… în lutul din câmpie
în bezna pădurilor
în rugina trecutelor zale…
în Vis de iarnă cu trandafiri
spre a se întâlni… cu frunzele!
Şi… ce de Raze se oblojesc în deochi băbesc sau spume de mare!
Inscripţii
Nu ştim dacă autorul a fost, antologic provocat, de emoţii sau fireşti stări de viaţă. Dar, indubitabil, pana măiastră îi inscripţionează un Drum, cu iubirea unei câmpii, unui clopot, cu poveşti de punţi şi poezii de punţi.
Dar, nu cere nimic insolitelor iubiri!
Plopi, ulcioare, iernatice poveşti, cărări, nelinişti, peşteri şi căutări sunt acum măştile autorului cu punct! Pe inscripţii!
Pot să las urmele mele pământului
Să deseneze cu ele hărţi noi… op.cit. pag.62
sau
Am trecut atâtea vise prin iarba înrourată
A atâtor dimineţi care veneau şi veneau… pag.75
Anotimpuri cu particularităţi lingvistic-prozodic
Unicitatea şi originalitatea acestui volum de vesuri stă în capacitata autorului de a se imagina şi individualiza printre versuri tocmai într-o lume care i-a stimulat fantezia creatoare! Asortate cu liniştea ce coboară Anotimpuri din Tablourile de Familie! poemele conţin raze şi inscripţii plutinde cu sau fără destinaţii. Din pridvorul compoziţiilor răzbat Socoteli cu Final de toamnă, Primăvăratice semne, Început de vară, iată o predilecţie spre anotimpuri cu toate asezonările de ingrediente- lan, vânturi, ramuri, gutui, maluri, caişi, crini, bolovani, mere, coasă, pom, pruni, cai, dulceţuri, păpădii, ulcica, ulcior ş.a.
Din palme… obosite de potop de cuvinte sufletul chinuit de lungi aşteptări nu e obosit, din contră, vibrând ca o coardă de chitară, op.cit. pag.68 ne propune prozodia unei cărţi din care nu lipsesc elementele versificatoare.
Iată câteva particularităţi de compoziţie! Versurile alternează între catrene şi poeme necadenţate, cu strofe din cinci-şase versuri sau distihuri, cu rime sau compoziţii în vers alb. Epitete antepuse sau postpuse alternează cu personificări, enumeraţii, repetiţii, gerunzii adjectivale, prefixate ti­tluri, pronume personale sau re­lative sau comparaţii sunt doar câteva meşteşuguri care conferă volumului muzicalitate, candoare şi savoare anotimpurală. Spre exemplu: nori albi, nori cenuşii , pag.39 -epitet postpus, violete brânduşe, epitet antepus; ploaia creşte în bucate, ploaie plângând etc. pag. 39; când grâul plesneşte, pag. 39-personificări – Ea, cea cu trup, pronume personal, pag. 44, poteci, şe­suri şi văi, dealuri cu vii, dealuri cu pruni, enumeraţii, repetiţii, pag. 37, şi exemple ar putea continua.
În concluzia firească, autorul se adresează direct anotimpurilor, într-o cadenţată rânduială cu ierburi bătrâne ce-şi duc sămânţa spre apus ca la un semnal de clopot – Ai venit, toamnă, fără să te chem!… pe Harta Existenţei… întinsă ca o plăcintă din care miroase a grâu în urme… de cai iuţi!
Florica R. Cândea

Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni