Bătaie de joc

Că pensionarii, adică majoritatea lor, că există și excepții, ca peste tot, nu fac parte dintre privilegiații acestei țări, o știe toată lumea. Că multă vreme au fost bătaia de joc a guvernanților, iar nu mai reprezintă niciun secret, după cum nu mai reprezintă niciun secret faptul că sunt băgați în seamă de politicieni doar când se apropie alegerile, pentru că sunt în general disciplinați și merg la vot, spre deosebire de tineri, care sunt de obicei mult mai capricioși din acest punct de vedere. Din păcate, în ultima vreme, au ajuns să fie și bătaia de joc a Poștei Române, nu numai a politicienilor, cum se întâmpla până acum. După ce au muncit o viață întreagă în speranța că vor avea o bătrânețe liniștită din punct de vedere financiar, plătindu-și contribuțiile la timp, acum s-au trezit că nu își primesc pensiile atunci când au fost programați. De ce? Pentru că mai marii Poștei Române au găsit de cuviință să facă altceva cu banii primiți de la Casa de Pensii, în timp ce pensiile sunt plătite în funcție de încasări, adică în funcție de cum are omul noroc, dacă Poșta reușește să strângă suficienți bani de la clienți, se fac plăți, dacă nu, pensionarul nu are decât să aștepte, că doar trăim în România, unde statul ia șapte piei de pe om, mai ales atunci când constată că are anumite restanțe la plata impozitelor și taxelor, iar atunci când statul sau o companie de a sa, întârzie să facă anumite plăți către contribuabil, standardele se schimbă, că doar e egalitate, dar nu pentru căței, cum spune o vorbă.
Păi bine-bine domnilor, vi se pare normal? Ori ar fi mult mai normal ca atunci când statul sau vreo entitate a sa greșește să plătească la rândul său, la fel cum este obligat să plătească și amărâtul de pe stradă, atunci când o face de oaie, sau atunci când instituțiile statului au considerat că a călcat pe bec, deși conform tuturor normelor bunului simț lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Sunt sigur că astfel de probleme, cum este și întârzierea pensiilor, nu ar mai apărea, dacă Poșta ar trebui să plătească daune interese celor de care își bate joc, iar instituția s-ar îndrepta apoi împotriva celor care sunt vinovați. Mă îndoiesc că vreun șef, sau vreun șefuleț ar mai avea curajul să dea dispoziții care să pună în pericol plata pensiilor, dacă ar ști că urmează să fie bun de plată. Așa, lucrurile sunt lăsate în voia întâmplării și la voia autorităților care pot decide soarta conducerii Poștei, care pot decide să ia măsuri, dacă chiar vor să facă ordine într-o companie care are multe bube sau nu, dacă directorul de acolo sau cei responsabili au spatele bine asigurat.