Anticorpi debili…

Viaţa a arătat, în lumea civilizată, că arderile de etape nu aduc, în cele din urmă ceva bun. Este adevărat că marile rezultate vin şi dacă doreşti aşa ceva. Şi, desigur sunt realizate în mod onest şi legal. Dar şi societatea reacţionează adecvat, la derapaje, la acţiuni discutabile, mai ales în domeniile de interes public, cu implicaţii directe asupra cetă­- ţenilor. Ca un anticorp care izolează şi neutralizează o infecţie. O evoluţie nenaturală. Nefirească. Dubioasă şi cu con­- secinţe nefaste pentru oameni. Cam asta se întâmplă la noi.
La ei, în cele mai multe cazuri, fiecare ajunge pe scara valorii acolo unde-i este locul. Sigur, cu mai multă sau mai puţină relativitate. În alte părţi cu mai puţină, la noi cu multă, ba chiar foarte multă. Iar asta se întâmplă pentru că lipseşte un reper. Limitele sau barierele, dacă vreţi. Iar într-o lume în care nu ai repere, faţă de care să te raportezi, poate fi interpretat că orice este posibil şi permis. Cazurile sunt nenumărate şi din mai toate domeniile. Uitaţi-vă doar în jur. Astfel ajungem să credem că albul e negru şi invers. La noi. În alte locuri, bunul simţ îţi spune că nu poţi fi solist de operă, dacă nu ai calităţile necesare. Iar acestea trebuie să fie demonstrate cu rezultate palpabile. Şi, normal, cuantificabile. Aşadar nu pe vorbe, nu pe bune intenţii, ci cu fapte. Cum ar fi la noi problema gunoaielor. Teoretic e uşor, toate pe hârtie ies şnur, dar faptele arată că nu există capacitate reală de a duce sarcina la bun sfârşit. Iar derapajele de la normalitate ar trebui rapid, aspru şi fără echivoc sancţionate. Adică societatea trebuie să reacţioneze, dacă are „sistemul imunitar“ bine pus la punct. Societatea civilă cum le place unora să spună. Reacţii care ar fi normale, într-o comunitate închegată, cu repere adevărate, cu un sistem imunitar adecvat. Cum spuneam, din păcate, chiar în Arad avem exemplul amintit anterior. Nu intrăm acum în detalii, pe care cotidianul nostru le-a prezentat cu lux de amănunte, la momentul oportun. Spunem doar că lumea nu a reacţionat aşa cum ar fi trebuit. Poate cel mult o sută de cetăţeni au fost în faţa Primăriei. În schimb pe reţelele de socializare a fost o adevărată revoluţie. Însă doar protestul în mediul… virtual nu pune presiune pe administraţie. Şi atunci agenda publică este ocupată de chestiuni secundare, care în realitate nu au mare importanţă. Şi dacă nu este reacţie, rezultă că e bine. Şi dacă e bine înseamnă că (încă) mai putem sta cu gunoaiele sub geamuri şi cu nasurile întoarse pe dos.