Orban, activul…

Întâmplările din ultimele săptămâni arată clar că s-a intrat în atmosfera de campanie eleectorală. Cel puțin pentru prezidențiale. Scandalul mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim este, fără îndoială, fitilul care a declanșat acest conflict între președintele Iohannis și Guvern. Părerile sunt diverse, însă cel puțin la nivelul percepțiilor pare că Executivul, respectiv PSD, au ieșit mai… bine din acest conflict, în care președintele a avut și câteva stângăcii de exprimare. În acest timp, liberalii nu prea își găsesc cadența în ce privește agenda publică și încă par a nu avea o strategie proprie de acțiune pentru a câștiga puncte. Ei se uită ce fac alții mai bine sau mai rău. Este normal să-ți taxezi adversarul când acesta calcă în… străchini, dar să nu faci nimic altceva, în afară de să arăți cu degetul, nu este tocmai ce trebuie. Și nici nu este de ajuns.
Așa că, spre finele săptămânii trecute, președintele PNL, Ludovic Orban îi acuza, pe premierul Dăncilă și pe Dragnea, nici mai mult nici mai puțin „de înaltă trădare şi uzurparea funcţiei publice, în legătură cu mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim”. Acesta a declarat: „Am depus o sesizare la PICCJ privind anumite fapte săvârşite de Viorica Dăncilă, dar şi de preşedintele Liviu Dragnea. Această sesizare este depusă de mine, Ludovic Orban, în calitate de cetăţean al României. Am considerat o obligaţie morală pentru mine. Niciodată nu am acceptat să închid ochii, să tac, să fiu pasiv, atunci când am constatat lucruri grave care afectează interesele fundamentale ale României, iar ceea ce se întâmplă de o bună bucată de vreme riscă să distrugă orice urmă de credibilitate a României pe plan extern, riscă să dinamiteze punţi care au fost construite în zeci de ani de România şi alte ţări, de asemenea riscă să pună în pericol interese fundamentale ale României care sunt puse pe tarabă ca la talcioc de Dragnea şi de acoliţii lui pentru diferite interese de natură personală”. El a adăugat că aceasta este „firea” sa şi nu a putut să stea pasiv. Este cel puțin ciudată poziția acestui lider politic, al celui mai mare partid de opoziție până la urmă. Adică tu, ca lider nu ai altă treabă de făcut decât să sesizezi Parchetul? Dincolo de ridicolul situației în care Orban nu poate sta… pasiv, este demnă de remarcat „metamorfoza” liderului liberal. În martie 2018 a fost achitat definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un proces în care DNA făcuse recurs. Omul a câștigat, dar cariera sa politică a trecut pe o linie moartă. Tocmai pentru aceste acuzații, de folosire a influenței pentru obținerea de foloase necuvenite, care s-au dovedit nefondate. Cu toate acestea, la acel moment, al achitării, Orban nu a fost atât de activ, ca acum. Ci, de-a dreptul pasiv. Și era vorba despre propria persoană. De interesul său direct. S-a mărginit să spună: „Mi s-a făcut dreptate”. Nimic despre cariera sa dinamitată, nicio vorbă despre modul în care i-a fost stricată imaginea publică. Și atunci de unde această „bruscă” activare a spiritului „civic”?