Democrație de multinațională…

Spuneam şi cu alte prilejuri că este foarte uşor şi plăcut să fii corect şi principial când este vorba de alţii, dar când e pielea ta în joc, cei mai mulţi devin brusc foarte subiectivi. Haştagii s-au numărat vreo 300.000 în Piaţa Victoriei şi 600.000 în toată ţara, iar acum, deşi oamenii erau evident mai mulţi în acelaşi loc, cifrele variau între 430.000 şi 70.000 de câte o televiziune cu mult violet. Aşadar o matematică subiectivă, funcţie de interes. Sigur miza era suprapunerea celor două imagini. Ai noştri sunt mai mulţi, mai buni, mai deştepţi, mai cu bani, mai instruiţi, deci mai… elite. Care, nu-i aşa,nu sunt egali cu aceşti oameni aduşi cică cu japca la miting. Şi care sunt mai prost îmbrăcaţi, unii mai fără dinţi, cum reliefa cu perfidie un mare intelectual, poate mai urât mirositori. Dar oameni şi ei cu un CNP şi un vot la fel de valabil, ca al unui amploiat de multinaţională. Ei n-au avut senvişuri şi ceaiuri, nici coregrafie de multinaţională şi, poate sponsorizări de la diverse ONG-uri cu… rază de acţiune planetară. Iar „ umbrirea“ imaginii de anul trecut a arătat faptul că şi alţii au dreptul să vorbească. În fond asta este nivelul cel mai de jos al democraţiei: să-l laşi şi pe celălalt să-şi spună punctul de vedere. Chiar dacă nu eşti de acord cu el. Ştiau şi haştagii acest lucru. Şi atunci trebuia demontat faptul unei mobilizări masive. S-a spus că au fost aduşi oamenii cu japca. Poate e adevărat poate nu. Dar în fond a fost un miting asumat de către coaliţia PSD -ALDE. Păi, e absolut normal zicem noi. A fost un eveniment de partid asumat ca atare. Că doar nu o să faci miting cu oamenii celor care sunt împotriva ta. În plus trebuie remarcat că uriaşa mulţime a fost foarte paşnică. Chiar nu a răspuns la nicio provocare a celeilale tabere. Care a fost evidentă. Chiar un autocar arădean care a fost la Bucureşti a fost implicat într-un incident. Doi „kamikadze“, mai că nu s-au aruncat sub roţi pentru a stârni un conflict. Din fericire nimeni nu a fost rănit. Dar gestul rămâne. Asta arată şi un nivel de disperare. În fond, hai să fim serioşi: ce om cu scaun la cap vrea să se „frece“ de un autocar în mişcare, la ora 11 noaptea. Faci asta doar dacă eşti „sărit de pe fix“ sau dacă ai fost „teleghidat“ să faci asta. Până la urmă, fiecare parte are propriul său adevăr. Numai că voinţa, în democraţie se impune doar la urne şi nu altfel. Nu prin tot felul de adevăruri paralele şi „catalizatori“. Că un Parlament este alcătuit din oameni de o calitate care poate fi pusă sub semnul întrebării este o altă discuţie. Dar asta nu înseamnă că nu este expresia supremă a democraţiei rezultată prin vot. Acest adevăr se verifică la urne. Nu poţi şi nu ai dreptul să-ţi impui ideile cu forța. Eu sunt mai deștept, din stratul superior, deci mai valoros pentru societate, deci trebuie să am dreptate. Şi-mi impun punctul meu de vedere. Toate astea nu-ţi dau niciun drept în plus. Doar un standard de viaţă mai bun. În orice caz cei mai mulţi dintre aceşti haştagi n-au înţeles nimic din democraţie. Probabil pentru că sunt şi prea contaminaţi cu…. democraţia de multinaţională. Unde şeful cam are întotdeauna dreptate. Şi nu prea poţi să „mârâi“. Ci doar să zâmbeşti frumos. Că altfel poate nu mai apuci un concediu mai de cinci stele şi te trezeşti vecin pe plajă cu vreun „necăjit. Noroc că România nu-i o multinaţională. E totuşi, o ţară.