Nostalgie

Vrem sau nu să recunoaștem, o democrație sănătoasă există doar însoțită de o presă puternică. În Statele Unite ale Americii, în Franța, în Anglia, ca să dau doar câteva exemple, marile trusturi mass-media dispun de resurse uriașe, iar politicienii le știu de frică sau măcar le privesc cu respect. Și la noi există trusturi puternice, și la noi există ziariști care sunt respectați, dar diferitele tabere din politică nu numai că încearcă să decredibilizeze ziarele, site-urile și posturile de televiziune care le sunt defavorabile, ci și să le distrugă. Exemple sunt destule, așa că nu mai intru în amănunte.
Dar ce se întâmplă în presa arădeană? După cum știți, avem două ziare de limbă română și unul de limbă maghiară, un post de televiziune care trăiește mai mult din reluări și o mulțime de site-uri de știri. Pentru că nu a putut să controleze așa cum a vrut presa scrisă, primarul Gheorghe Falcă a decis la un moment dat că ar fi mai bine atunci să-i dea peste picioare. Și ce credeți că a făcut? Da, așa este, a distrus chioșcurile de ziare, pentru a lovi puternic în vânzarea liberă, iar articolele critice la adresa sa și a administrației sale să ajungă cât mai greu la cititori în format tipărit. Dacă lucrezi sau locuiești undeva pe Centru, în zona Teatrului, trebuie să mergi tocmai până pe Mețianu să îți cumperi un ziar, dacă ai chef de citit. Dacă nu, trebuie să te mulțumești cu știrile on-line. Sigur, sunt bune și astea, internetul îți oferă o multitudine de variante, o multitudine de publicații on-line și în plus o multitudine de păreri, dar, personal, prefer să țin în mână un ziar, să îl răsfoiesc, să îl pun deoparte, să îl iau din nou în mână… Ca mine mai sunt, cu siguranță și alții, însă primarul a avut grijă să ne îngreuneze viața din acest punct de vedere, și din multe altele, fie vorba între noi.
Nu pot să nu mă gândesc cu nostalgie, nu la prima parte a anilor ‘90, când eram mic, dar când presa scrisă a explodat pur și simplu, ci la perioada studen­ției și la prima parte a anilor 2000. Erau chioșcuri de ziare aproape peste tot, iar titlurile te îmbiau să cumperi. Îmi amintesc și astăzi un titlu dat de unul dintre ziarele naționale în martie 1998, la căderea Guvernului Ciorbea: „Ciorbea out”. Bineînțeles că am cumpărat ziarul și l-am citit de la prima până la ultima pagină. De asemenea, când se apropiau Campionatele Mondiale sau Europene, iar Naționala noastră era acolo, eu și mulți alții eram cu ochii după ziarele de sport, care treceau ca pâinea caldă. Și acum mai păstrez unele dintre ele. Dar atunci nu trebuia să merg un kilometru să caut un amărât de chioșc, iar România însemna totuși ceva în fotbalul mondial.
Astăzi se dă startul Campionatului Mondial din Rusia. Din nou se joacă fără România. Sper să am timp să văd cât mai multe meciuri, dar cu siguranță nu voi cumpăra prea multe ziare de profil. În primul rând n-am de unde și în al doilea rând, dacă România nu e…