Laza Knejevici o iubeşte în adulter pe Lady UTA
Voi reproduce o scurtă pildă despre o dragoste adevărată. De mamă. Se zice că odată un băiat iubea o fată. Foarte mult o iubea pe fată, băiatul. Fata, la un moment dat, se hotăreşte să vadă cât de mult o iubeşte băiatul. Adică să-l pună la încercare. Îl cheamă la ea: mă iubeşti?, îl întreabă. Foarte mult, răspunde băiatul. Te cred doar dacă-mi aduci inima mamei tale pe tavă. Băiatul, fără să stea mult pe gânduri urcă la etaj, scoate inima mamei lui din piept şi i-o pune pe tavă. În timp ce băiatul coboară scările, spre iubita lui, se împiedică şi se rostogoleşte, lovindu-se. De-acolo, de pe tavă, inima mamei îi şopteşte băiatului: te-ai lovit, fiule? Te doare?
De-a lungul timpului, Lady UTA s-a bucurat de mari fani atât din domeniul muzicii, cât şi din domenii de aiurea. N-o să-i înşirui pe toţi, mi-ar lua prea mult documentarea şi transcrierea, aşa că mă refer doar la trei-patru dintre ei, dar nu în ordine cronologică, sau nu musai. Primul a fost Nicolae Brânzeu, mare compozitor şi dirijor al României care a creat un Imn pentru UTA prin anii şaptezeci. Imn pentru UTA a mai compus şi formaţia Pacifica, fiind cântat, de asemenea, şi de Marcel Pavel şi Luminiţa Anghel. Dar, ţineţi-vă bine, cele mai reuşite imne (cum ar zice poetul Ioan Alexandru), au fost compuse şi cântate de doi timişoreni: timişoreanul de „Cargo“ şi timişoreanul de Laza Knejevici. Pentru cine nu ştie, Laza este tatăl personal al clăparului Vlady Knejevici, cel care cânta cu Pasărea Colibri şi cu cine îl solicita. Ei bine, Laza Knejevici, timişoreanul care cântă muzică populară din Banat (am spus muzică populară, nu ceea ce bălmăjesc pe la posturile folclorice nişte inşi cu pumnii strânşi la piept care-şi zic rapsozi populari; o vreme am spus că mai rău decât manelele nu poate fi nimic mai dăunător. Revin: ba poate; falsa muzică bănăţeană, cu dansul ei fără reguli, dizgraţios. Ştiu bine ce zic, n-am uitat de Achim Nica, Mariana Drăghicescu, Nicoleta Voica, Tiberiu Ceia, dar ei sunt adevăraţi, nu păcălici; şi să nu vă contarziceţi cu mine, în acest domeniu, că vă fac franjuri precum himenul unei curve spre pensionare), Laza, zic, este un mare fan al lui Lady UTA, pe care a respectat-o, compunându-i şi un imn. Pe Laza îl cunosc personal (de nu m-o fi uitat, că nu-l văzui cam demult) şi pot afirma că este un adevărat om, artist şi sufletist care ţinea la UTA cu toţi porii. La Timişoara poate mai lasă din pori, că acolo trăieşte şi s-ar putea să i se facă rău-violet. Asta pentru că i se poate imputa că face adulter cu Lady UTA, trădând-o pe una Poli, căreia îi cam place movul. Şi se ştie cui îi place movul… Dar, să nu fim mârlani, ce mama…
Referitor la primele rânduri din aceste comentarii: Lady UTA este precum acea mamă care iartă greşeala mortală a fiului său. Aşa va face şi Lady UTA, dacă greşim. Cu o singură condiţie: să-i demonstrăm nobilei echipe că suntem fiii ei adevăraţi, că ne străduim să greşim cât mai puţin faţă de ea şi, mai ales, că o iubim necondiţionat. Haide Lady UTA!
