• Ziua Națională la Arad: concerte, simpozioane, evocări, slujbe religioase, defilări etc.
  • Un surogat de Monument al Marii Uniri, pe post de consolare pentru marea rușine a Aradului.
  • De la Marea Unire, la marea dezbinare.

Așadar, s-a terminat numărătoarea inversă, Aradul, Capitala Marii Uniri, intrând în Ziua Centenarului, de Ziua Națională a României, purtând pe blazon stigmatul marii rușini a nevredniciei, atât din partea administrației locale, cât și a puterii de la București, a indiferenței, cinismului și trădării. Timp de 11 ani, acestea nu au fost capabile să dea Aradului și arădenilor un Monument al Marii Uniri, iar acum, într-o jalnică tentativă de dregere a busuiocului, administrația locală ne-a „cadorisit” cu un așa-zis triptic, despre care nici măcar nu merită să mai vorbim. Dar, asta a fost, să vedem cum întâmpină Aradul Centenarul.
Administrația
La modul festiv, pe tot parcursul anului, în municipiu și județ au fost dezvelite busturi, s-au organizat diverse spectacole și sesiuni de comunicări. A fost inaugurată, în sfârșit, Sala Marii Uniri, aceea în care s-a decis destinul României, au fost organizate diverse expoziții și lansări de carte și multe altele, despre care presa a relatat cu lux de amănunte. Ca de obicei, programul manifestărilor de Ziua Națională a României cuprinde concerte de muzică populară și ușoară, depuneri de coroane, defilări ale Gărzii de onoare. Nu insistăm asupra programului, care este arhicunoscut, arădenii putând să aleagă unde vor merge. Cu alte cuvinte, distracție cât încape, ca de fiecare dată cu ocazia sărbătorilor, indiferent care or fi ele, rețeta fiind aceeași, fără nicio legătură cu semnificația locală sau națională, laică sau religioasă a sărbătorii, important este ca arădenii să știe că administrația s-a gândit la ei și le-a făcut cadouri, chiar dacă sunt pe banii lor. Sau, mai ales de aceea. E drept, sunt și arădeni care chiar sărbătoresc Marea Unire, nu doar participă la distracție. De pildă, cei doi arădeni care au pornit pe jos spre Alba Iulia, pentru a reface traseul pe care l-au urmat înaintașii lor acum 100 de ani
Tablou după 100 de ani
Dar, nu modul în care s-au gândit autoritățile să organizeze sărbătoarea ne interesează, ci tabloul real al Aradului, acum, la 100 de ani de la Marea Unire. Constatăm, cu tristețe, că nu unirea „în cuget și-n simțiri” îi definește pe arădeni, ci dezbinarea, împărțirea în tabere opuse, ireconciliabile, principala cauză fiind nesăbuita luptă politică, pentru păstrarea sau meținerea la putere. Ca să fim onești, răfuiala politică la nivel local este penibilă, de-a dreptul infantilă uneori, dar este departe de a fi trans­formată în ură, cum este la nivel na­țional. Oricât de mult s-au porcăit PSD-iștii și liberalii, niciodată susținătorii lor nu au ajuns la bătăi cu ciomege cu topoare, nu au lansat pe rețelele de socializare amenințări cu moartea, nu au vandalizat locuințele unor lideri ai partidului rival și nu s-au dus la nunta sau botezul unui lider al partidului dușman ca să huiduie. Un lucru absolut meritoriu, chiar dacă există dezbinare între români, reală sau doar clamată, pe motiv de interese politice, nu există ură între români și maghiari. Cu tot cu unele mici episoade de gălăgie naționalistă, românii și maghiarii din Arad au conviețuit exemplar, ceea ce este mai mult decât meritoriu.
Cetățenul ce sărbătorește?
Desigur, Marea Unire, de acum 100 de ani. Dar, oare, ce rezultate a dat această unire, cum au fost îndeplinite scopurile pentru care aceasta s-a făcut? Mai știe cineva care sunt acelea? Scopul, veți spune, a fost crearea României Mari. Dar, oare, este o națiune mare doar prin întinderea teritoriului statului, sau prin calitatea umană a generațiilor, prin pregătirea acestora? De pildă, câtă grijă avem de copiii noștri, care din 2008 așteaptă finalizarea Palatului Copiilor?
Câți copii talentați au pierdut startul spre afirmare, pentru că nu au avut unde să-și dezvolte talentele, să fie îndrumați și pregătiți? Iată, un pas, anemic, ce-i drept, dar, totuși un pas: Aradul va găzdui un eveniment din prima etapă a programului național de selecție „Hai cu noi în țara campionilor!”, care are scopul de a atrage către gimnastică un număr cât mai mare de copii, cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani. Au făcut administrațiile Aradului, de-a lungul anilor, ceva, pentru creșterea și perfecționarea generațiilor viitoare? Nu vreau să par nostalgic, dar pe vremea comunismului parcă s-a făcut ceva mai mult în această direcție, iar rezultatele s-au văzut, sportul arădean fiind extrem de departe față de ceea ce este acum.
Valorile Aradului, aruncate la gunoi
Din păcate, politicul și interesele de grup și clan au distrus cam tot ce avea Aradul de valoare. Presa a scris până a obosit de brand-urile Aradului lăsate în paragină, cu scopul de a fi eliminate total, indiferent din ce domeniu au fost acestea. Cel mai grav, însă, politicul a instaurat supremația nonvalorii, transformând instituțiile în pușculițe ale partidului, efectele fiind devastatoare din toate punctele de vedere: economic, social, cultural. Sifonarea banului public a devenit o banalitate, cu consecințe catastrofale, deviza Aradului devenind „Atenție, cade tencuiala !”. Nu mai continuăm, sunt lucruri cunoscute, doar, de final, o constatare amară: a trecut mai mult de an de când crucea de pe unul dintre turlele catedralei vechi a fost smulsă de vânt și nici în ziua de astăzi nu a fost pusă la loc…

  • centenaru spune:

    După „unirea”, cam prin mijlocul anilor ’20 românii ( adevăraţii urmaşii al dacilor !!!) au început să se trăzească . Şi-au dat seama ce prostie au făcut deschizând graniţele Ardealului în faţa hoardelor din sud şi din răsărit.
    TÂRZIU FRAŢILOR, TÂRZIU. Încercaţi cel puţin în ceasul al 12-lea să reparaţi greşelile . Ce se poate

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției