Cel puţin, în ultimii ani de zile, imaginile cu străzi întregi din municipiul Arad cu gunoaiele neridicate şi cu munţi de deşeuri, nu mai miră pe nimeni. Aproape că ne-am obişnuit şi nu mai avem nici măcar puterea de a protesta. Încă în ultimul timp, odată cu încheierea sărbătorilor dedicate Crăciunului, chiar străzile din Centrul oraşului sunt înţesate de brazi uscaţi, care, dacă priveşti resemnat şi optimist situaţia, te poţi imagina, pentru câteva secunde, ca fiind într-o poiană. Ce-i drept, cu uscături, dar sunt de preferat poluării, aglomeraţiei, gropilor, celorlalte resturi menajere sau a lipsei aproape totale a spaţiului verde de pe străzile Aradului. Din cauza asta, aproape că mă întristez când mă gândesc că singura oază de… naturaleţe din oraşul ăsta va dispărea, cândva, din decorul plumburiu al străzilor noastre.

Asta este o jumătate a paharului. Cealaltă o regăsim în operaţiuni ample de curăţenie, de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare din şcoli. În mod paradoxal, ambele imagini se regăsesc în interiorul aceluiaşi pahar. Ambele jumătăţi sunt nocive pentru sănătatea populaţiei, iar cea de pe urmă a fost la un pas să facă şi victime. Este cunoscut cazul Liceului German, acolo unde numărul victimelor dezinfecţiei din şcoală ajunge la o sută. Firma care s-a ocupat de operaţiunea de dezinsecţie şi deratizare a combinat soluţiile toxice, oferindu-le o concentraţie aproape mortală pentru orice fiinţă umană, atenţie însă, nu şi pentru rozătoare sau alte gângănii, aşa cum le era menirea! Nu mai punem că una dintre soluţiile folosite era interzisă. Numai un miracol, împreună cu medicii arădeni, a făcut ca nici un copil să nu fie în stare gravă sau, Doamne fereşte, şi mai rău.

Desigur, nu fac aici apologia statului în mizerie sau a nerespectării normelor de igienă. Convieţuirea cu şobolanii sau cu gândacii ne-au adus de-a lungul istoriei mari pierderi omeneşti, bolile transmise de către aceştia fiind nenumărate. Un început pentru mai bine ar fi ca fiecare factor din acest oraş, indiferent de domeniul de activitate pe care îl prestează, dar în special cel care afectează sănătatea oamenilor, să îşi facă treaba într-un mod cât mai responsabil. Iar dacă sunt scăpări, atunci vinovaţii să nu fie muşamalizaţi, ci să plătească pe măsură.

Şi dacă tot suntem la capitolul igienă, o altă informaţie care adaugă un strop de culoare la şi aşa coloratul nostru oraş, este aceea că ajutoarele care se dau anual din partea Uniunii Europene persoanelor cu venituri mici, nu mai constau în alimente, ci în produse de igienă. Cu alte cuvinte, făina a fost înlocuită cu săpunul. Şi nu pot să nu închei cu reacţia unei femei, purtătoare de fustă colorată: „Ce’s aşcia? Ce să fac cu ele?!“

Recomandările redacției