Existența Aradului poate fi împărțită în trei capitole mari. Trecutul orașului, cu istoriile lui, bulevardele, cartierele, palatele, urbanismul și personalitățile lui, poveștile și mult romantism. Iar cine uită trecutul, nu-l merită, ne avertiza marele Iorga.
Aradul la timpul prezent, când prin toate și prin tot ce se arată, oglindește grija și respectul arădenilor și al administrației față de oraș. Interesant, peste Arad n-au trecut războaie cu toate grozăviile, distrugerile și jalea care le însoțesc. Și totuși, fațadele sunt în suferință, iar afișele și atenționările scrise de proprietari se înmulțesc, „ATENȚIE, CAD ORNAMENTELE și TENCUIALA”. Probabil că persoana ce a pus la poarta casei  asemenea înștiințare, intenționează să-și găsească un alibi, de frică, când fiecare tremură de spaima anchetelor, a procurorilor, o „organelor”. Cad ornamentele în Arad, ca bombele.

Și nu-i destul că fațadele sunt ruinate, mai avem și străzile, cu gropi și denivelări, cu capacele canalelor ridicate peste cota asfaltului, ori sub asfalt și cu un inel grosolan, să le  marcheze prezența. Mai jos prezint câteva mostre, din acelea ce ne distrug telescoapele, cu sonor și vibrații în caroserie, ca la cursele safari.  Străzile nu aparțin pensionarilor, nici celor ce-și duc cu greu traiul zilnic, și nici proprietarilor. Străzile au un singur proprietar, municipalitatea. Să mai observați cum s-au făcut remedieri pe partea carosabilă; remedieri care au ocolit capacele canalelor. În asemenea lucrări, cu atâtea defecte, remedieri peste remedieri, și gropi peste măsură, sunt banii mei și ai tăi și ai lui, ai tuturor.
Alinierea capacului cu asfaltul este o problemă veche care ne deranjează, și care nu s-a rezolvat încă.  Există capace care abia se zăresc, acoperite de asfalt. Gropi care au în partea inferioară capace. Există străzi intens circulate, bunăoară str. N. Grigorescu, str. Crișan care se continuă cu str. Ghiba Birta și care fac legătura Bulevardului cu Piața Spitalului. Aceste trei străzi, o colecție a defectelor în alinierea capacelor la nivelul asfaltului, nu reprezintă un unicat în Arad. Și pentru a prezenta tabloul cel mai dezolant din centrul orașului, pe str. Ghiba Birta există astăzi o „paradă” a fațadelor ruinate, priviți-le, nr. 8 și nr. 10. Casele cu ornamente din faianță colorată.
Iubim noi acest oraș? Îl respectăm? Facem noi ceva să ridicăm prezentul la înălțimea trecutului? Viitorul, al treilea capitol, cum se prefigurează?

Recomandările redacției