–o cronică de Petru M. Haş-
Scriem despre artişti plastici ai unui cenaclu care face istorie. Întemeiat în secolul trecut, el a cunoscut etape semnificative în evoluţia sa. Ne amintim cu emoţie de etapa în în care activitatea sa era îndrumată de pictorul Gheorghe Docmanov. Mentor al cenaclului în prima etapă, „Forum”, a fost marele pictor arădean Pavel Alaszu. Aici s-au afirmat artişti plastici de reală vocaţie.
Actualul salon de iarnă de la Galeria de artă „Clio”, prin bogăţia sa, numărul de artişti care expun pictură, grafică, sculptură, fotografie, vrea să fie o dovadă despre anvergura artistică a cenaclului.
Vizitând expoziţia în ordinea inversă a acelor de ceasornic, atenţia ne-a fost atrasă în mod deosebit şi subiectiv/ obiectiv de câţiva expozanţi, ceea ce nu exclude o viziune mai amplă, mai dezvoltată.
Peisajele colinare ale pictoriţei Maria Furnea sunt iluminate de un „mac roşu”, de real impact estetic în viziunea sa expresionistă.
Elena Boţan rămâne, la acest salon, credincioasă iubirilor sale din tinereţe: peisaje din Apuseni (cascade, mori de apă, conifere); iar Ecaterina Lauko, pictor remarcabil, frapează prin elocvenţa portretului şi transpunerea plastică a evenimentului tradiţional rural.
Consacrată încă din vremea întemeierii acestui cenaclu, doamna Ana Toth este o prezenţă vie la salon prin prospeţimea şi consecvenţa stilului din cele patru cadre expuse.
Un pictor rezervat, în aparenţă, dar de evoluţie spectaculoasă, de la peisajul realist la nonfigurativ este maestrul Zsolt Kolumban. Cele patru lucrări ale sale expun o amplă varietate cromatică, bine armonizată, cu note de insinuare a unor planuri temporale, trimiteri arhaice, ochi transcendenţi în genul lui Ţuculescu. Nostalgia figurativului adoptă versiunea metonimică a eternului feminin.
După o absenţă îngrijorătoare, pictorul Marius Burlan revine în spaţiul expoziţional cu un tablou de epocă, reeditare a trecutului, citadin, arădean, de o plasticitate eminamente realistă.
Anecdotica execuţiei plastice este noutatea lui Dorin Lihor care expune o rafinată viziune în cadru interior, a cărei conjugare de planuri nu exclude planul îndepărtat, sugestia personajului arhetipal. Peisajul cu repere cultural- geografice şi florile în natură statică sunt exponatele altei artiste afirmate în etapele anterioare ale cenaclului arădean, Iudith Csernyanszky.
Experimentarea unor noi materiale de lucru în arta plastică este propusă cu abilitate de Dana Kovats, în timp ce Pavel Jurik este din nou o prezenţă energică la salon…
Sculptura este reprezentată foarte bine de domnii Lajos Kisvar, care surprinde prin sculptura sa în lemn, în care forma ţâşneşte impetuos din sugestia naturală şi imaginaţia artistului; şi distinsul doctor Celus Ciobann care, prin al său „Cântec” în lemn, piatră, metal, structurează materia sculpturii în ordinea maximei stilizări cvasiabstracte, simbolice, sau, cum s-ar spune, la altitudine conotativă.
Dar să nu-i uităm pe Ana Albert, Iulia Dobriţa , Ina Pricop, Csillag Attila, şi ceilalţi. La sumerieni geniul în artă se dorea anonim. Iar noi, în loc să ne ţinem de cuvânt, neintenţionat, am scris cele de mai sus într-o imprevizibilă viziune plastică: dezordinea acelor de ceasornic.
Petru M. Haş
