În vara anului trecut, profesorul Horia Truţă – eminent om de cultură arădean, autorul Monografiilor dedicate cartierului Gai şi iniţiatorul numeroaselor manifestări cultural-artistice de la Turnul de Apă – mi-a pus la dispoziţie un foarte interesant epitaf, care a fost pus pe mormântul notarului din localitatea Igriş, decedat în anul 1896. Dincolo de faptul că notarul cu pricina fie s-a născut sau a locuit o vreme în Podgoria Aradului, fie doar a apreciat calitatea vinului din Covăsânţ, ceea ce uimeşte este utilizarea poeziilor-epitaf şi prin părţile noastre, în sensul deja consacratului cimitir vesel de la Săpânţa.
Epitaf pe monumentul funerar al notarului din Igriş, decedat în anul 1896
Nu zic că nu-i lăudat
Vinul de la Măderat.
Nu zic eu că nu-i bun vin
Cel din Miniş şi Cuvin.
Însă vinul cel mai bun,
Care te scoate din minţi,
Este cel din Covăsânţ.
Când o-aduce Dumnezău
Oara de-oi muri şi eu,
Puneţi-mi în copârşău
Vin de Covăsânţ, să beu!
Să nu-i duc lipsa în mormânt,
Ca ş-aicea, pă pământ.