Asociaţiile de proprietari cer urgentarea programului de reabilitare a clădirilor care prezintă pericol public

Întruniţi la Arad, pentru a participa la Conferinţa Naţională a Ligii Habitat, reprezentanţii asociaţiilor de proprietari din ţară au cerut autorităţilor urgentarea programului destinat consolidării clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public. „Considerăm potrivite măsurile de înăsprire a legislaţiei prin sancţionarea proprietarilor care împiedică desfăşu­- rarea programului dar sancţiunile ar  trebui să fie aplicate şi autorităţilor locale când nu se pun la dispoziţie locuinţe pe perioada consolidării; nu se respectă termenele în executarea lucrărilor de consolidare; nu se raportează transparent motivele întârzierilor. Pentru proprietarii care solicită, trebuie să se pună la dispoziţie spaţii de locuit pe perioada consolidării. Nu se pot face eficient consolidările cu proprietarii în case”, se arată în documentul semnat la sfârşitul întâlnirii. Mai mult, reprezentanţii asociaţiilor de proprietari susţin că acolo unde cheltuielile sunt echivalente cu cele ale unei construcţii noi, trebuie să se ia în calcul posibilitatea demolării şi reconstrucţiei şi că o atenţie deosebită trebuie acordată proprietarilor foarte în vârstă, motivarea acestora de a intra în programul de consolidare fiind foarte dificilă. „Multe asociaţii vor avea probleme deosebite atât în înscrierea în pro­- gramul de reabilitare cât şi în cel de consolidare deoarece nu exista cărţile tehnice ale clădirilor. Asociaţiile ar trebui să fie implicate mai mult în toate etapele execuţiei”, mai susţin cei de la Liga Habitat.
Risc crescut
Conform unei hărţi a riscurilor seismice care a fost dată publicităţii de Realitatea.net, în urmă cu trei ani, Aradul se află într-o zonă cu risc crescut. Pe harta întocmită de Gheorghe Mărmureanu, directorul de atunci al Institutului de Fizică a Pământului, sunt marcate cu roşu şi albastru zonele cele mai expuse, roşu fiind culoarea care prevesteşte cutremure de adâncime, iar albastru, pe cele de suprafaţă. În această din urmă categorie sunt încadrate şi cutremurele care ar putea avea loc în judeţ. Trebuie spus că, la un cutremur de suprafaţă, energia se propagă într-o zonă restrânsă, de câteva sute de kilometri pătraţi. La vremea respec­tivă, ziarul nostru scria că potrivit unei alte hărţi seismice, de data aceasta întocmită de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă, România este împărţită în mai multe zone de intensitate, pe zone de risc cuprinse între 9 şi 6. Aradul are, potrivit specialiştilor de aici, un grad de risc seismic 7. Deşi, cu excepţia zonei Vrancei, celelalte zone seismice din România prezintă o activitate redusă, specialiştii au remarcat că, în ultimul timp, zona Banatului s-a dovedit a fi mai activă.
Clădiri fără protecţie
Pe de altă parte trebuie spus că, mai multe clădiri din Arad pot să se prăbuşească oricând în cazul unui cutremur mai serios. În urmă cu câţiva ani, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a anexat un tabel la planul de intervenţii în caz de cutremure, din care rezultă că există câteva clădiri care sunt considerate de experţi a fi fără protecţie în cazul unui cutremur de magnitudinea celui din 1977. Specialiştii spun însă că numărul imobilelor cu probleme este mult mai mare, dar că expertizele sunt foarte scumpe şi nimeni nu se înghesuie să le plătească.
Primii care ar trebui să se teamă în cazul unui cutremur sunt locatarii imobilelor construite între anii 1963-1977. Rezistenţa clădirilor ridicate în acea perioadă nu a fost calculată în funcţie de acţiunea reală a forţelor seismice.
De asemenea, sunt expuşi pericolului şi locatarii din clădirile foarte vechi, multe dintre ele declarate monumente istorice, din cauză că proprietarii nu au luat niciun fel de măsuri pentru a împiedica degradarea acestora. De altfel, una dintre clădirile care a avut serios de suferit de pe urma faptului că nu a fost întreţinută este Casa Hirschl. Potrivit lui Vasile Arion, membru în consiliul director al ULALA şi expert în problemele asociaţiilor de pro­prietari, la Arad, cel mai mare risc vine din partea clădirilor vechi. „Clădirile vechi, monumentele istorice, care au probleme cu faţadele, cu terasele, cu aco­perişurile, pe care sunt puse afişe pentru a-i avertiza pe pietoni să nu treacă prin zonă pun în pericol siguranţa oamenilor în caz de cutremur. Este vorba atât de siguranţa celor care locuiesc acolo, în cazul în care sunt locuite, cât şi de si­guranţa trecătorilor. Astfel, se impune identificarea potenţialelor zone de risc şi individualizarea acestora”, a încheiat Arion.