Zilele trecute Primăria a organizat întâlnirea cu cetățenii, pentru anali­zarea bugetului. Că bugetul nu oferă suficienți bani, că în Arad sunt domenii în suferință, n-au reprezentat noutăți pentru nimeni din cei prezenți. În fond, toți vorbitorii s-au raportat la strada, ori cartierul de reședință, semnalând neajunsurile pe care, din păcate, le vedem și le trăim. Astfel, răspunsurile la aspectele critice semnalate, oferite în dialog de domnul primar, n-au liniș­tit pe nimeni, mai ales când era vorba de prezent.
Am participat de la începutul reuniunii, am ascultat ce s-a spus, am semnalat și eu neajunsurile cu care ne confruntăm, din acelea „ale prezen­tului” , respectiv ornamentele în sufe­rință, monumente istorice într-un proces de degradare avansat, gropile , nisipul și băltoacele, cofretele electrice și cu gaz, în neregulă și periculoase, iluminatul cu stâlpii, opere de artă, mânjiți, nevopsiți, neîngrijiți cu capacele la inst. electrică lipsă. Afișe lipite direct pe obrajii orașului nostru. Aici , în cazurile semnalate, de mine și de ceilalți, nu banii lipsesc ci interesul de a remedia fiecare caz în parte. Din 1990 s-a instalat o ATITUDINE nocivă, meseriașii nu-și fac datoria și cei ce ar trebui să-i controleze închid ochii. – Lasă, merge și așa -, s-a instalat în obiceiurile dobândite, un fel de îngăduință bolnavă, ca manifestare a noii atitudini.
Peste tot, pe unde am umblat în străinătățuri, am simțit prezența primarului, a primăriei, a consilierilor, prezență evidentă prin ordine, disciplină și cumințenie. Am avut ocazia să asist la două conferințe de presă, prima în orașul Pecs, tocmai când se pregătea pentru Capitală Culturală Europeană, și în Israel, la primăria din Ghivataiim cu ocazia unei întâlniri rotaryene. Au prezidat primarii iar la întrebările asistenței referitoare la cu­- rățenia orașelor respective, la apa­ratele de condiționare, lipsă de pe fațade la Pesc, răspunsurile au fost asemănătoare. – Avem legi și hotărâri ale consiliilor locale, care trebuie respectate, iar cine le încalcă, noi aplicăm amenzile, în cuantum, care să descurajeze.
La noi, la Arad, la întrunirea amin­tită, cea cu bugetul, am ridicat, printre altele, problema cofretelor, de râsul lumii, care se văd și din balconul primăriei, periculoase și hidoase fără capace. La chestiune, domnul primar a relatat, într-un anume fel, descurajant, că: – Problema stă în felul următor, stâlpii de iluminat nu aparțin primăriei; primăria are în proprietate doar BECUL. Și atunci mi-am zis, nerostit, pe cei cu felinarele, cine să-i oblige să fie ordo­nați și cu cofretele acoperite?
De fapt, în ochii arădenilor, a turiștilor, ce nu se pricep să împartă responsabilitățile, iluminatul stradal, asfaltul, praful și bălțile, suprafața verde pe metru pătrat, ornamentele și… tot ce zboară, cui să aparțină, dacă nu primăriei?
Bujor Buda

Recomandările redacției