În ultimii ani comună Bata a fost mai mereu pomenită când a fost vorba de un eveniment cultural, artistic ori când a fost vorba de. . . vânătoare. Despre alăturarea a două destine: cea a omului și cea a comunității am purtat recent o discuție cu inginerul Ion Micurescu, primar și totodată și fiu iubitor al acestei comune. Astfel, la gala de premiere de la Teatrul Municipal din Lugoj, Ion Micurescu a fost singurul primar de comună din Banatul Istoric laureat cu Diploma de excelenţă și plachetă.
– Ce-a înseamnat pentru Ion Micurescu și pentru comuna Bata această distincție?
– Momentul a fost înălţător şi totodată onorant că alături de perso­nalităţi ale culturii româneşti, elitele Banatului, oameni valoroşi prin ceea ce au realizat, să mă aflu şi eu pri­mind diploma de excelentă cu placheta. Cred că distincția e o re­- cunoaștere a strădaniilor mele în cei 8 ani de când păstoresc cele patru sate ale comunei Bata. Și dacă este prea mult spus că Bata ar putea fi capitala culturală a Colegiului Sud (din județul Arad), cu siguranţă, putem afirma că Bata cunoaşte o trezire la viaţă. Un pas înainte către revigorarea satului românesc, spre a-l încununa cu aura de altădată a înaintaşilor. Iar când spun acest lucru, nu pot să nu mă gândesc la vremurile Mocioneștilor. Că acolo unde-i domn bun, îi și traiul bun.
Atunci când mi s-a făcut cunoscută intenţia Uniunii de a mă nominaliza m-am întrebat şi eu dacă meritele mele ar întruni voturile pentru validare, pentru că eu, poate, nu le vedeam atât de valoroase, aşa cum s-ar vedea din afară. Cred cu tărie că mi-am dăruit întreaga fiinţă ca să pun o cărămidă acolo unde alţii spuneau că nu se poate, că Bata este un sat uitat de lume, retras, îmbătrânit, fără potenţial. Iar azi, Bata este recunoscută în ţară şi peste hotare, prin investiţii economice, sociale, acte culturale, prin schimbarea la faţă a satului în sine.
– Dacă privim în urmă, care sunt acţiunile care au dus la ieşirea comunei Bata din anonimat?
– Spun cu mare fală că sunt născut și crescut în Bata; aici am copilărit, aici mi-am întemeiat familia, nu m-am gândit vreodată să plec din satul meu cu toate că s-au ivit oportunităţi. Şi drept mărturie sunt faptele mele chiar înainte de a fi primar. După absolvirea liceului de contabilitate am fost 8 ani secretar la Primăria Bata; după terminarea facultăţii am lucrat până la Revoluţie şef de fermă, apoi inginer şef la CAP din comună. După Revoluţie am avut responsabilităţi pe linie de vânătoare iar în mandatul 2004-2008 am fost ales consilier judeţean şi 4 ani am coordonat activitatea comisiei de cultură a judeţului precum şi comisia de dezvoltare locală şi regională iar în 2008 am candidat şi am câştigat Primăria Comunei Bata.
Poate şi experienţa în administraţie din toţi aceşti ani mă recomandă pentru continuitate în următorul mandat. Mi-am alcătuit o strategie bine conturată, valorificând potenţialul acestei comune. Am pornit de la economie şi atragerea investitorilor pentru a colecta venituri la bugetul local. Am investit în infrastructura rutieră, drumuri comunale, alei pietonale, poduri, decolmatări de văi reabi­litând şcolile, căminele culturale, bisericile, iluminatul public, biblioteca sătească cu proiectul biblionet, înfinţarea Centrului de informare şi promovare turistică, teren de sport cu gazon sintetic, achiziţionare de utilaje pentru gospodăria comunală, autobasculanta, buldoescavator, autogreder, compactor.

– Cum aţi reușit să mobilizați concetăţenii să vi se alăture în acest demers ?
– Chiar dacă la prima vedere s-ar părea că locuitorii satelor ori – cum îmi place mie să le spun: paurii, lucrătorii pământului – sunt oameni simpli, ochiul lor este foarte atent la ceea ce se întâmplă în sat. Priveşte, cântăreşte şi grăieşte cu sinceritate. Dacă poţi să fii destul de înţelept, aşa în cât laudele să nu-ţi sporească orgolii nemăsurate, iar sfaturile sau uneori criticile să nu te supere, iar din toate să iei partea cea bună, atunci cred că ai reuşit să-i aduni pe mulţi în jurul tău, să dovedeşti că ştii să faci şi că VREI să faci. Şi din aceşti pauri mi-am ales un aşa-zis Sfat al Bătrânilor, consiliu local fără indemnizaţie, care-mi este de mare folos. Bunăoară, un înţelept dintre aceştia mi-a sugerat să fac ceva pentru a proteja holdele lor din calea vânatului cu un gard de împrejmuire la liziera pădurii. S-a dovedit a fi eficient. Şi lumea, mulţumită. Chiar am reuşit să creez o bună înţelegere la nivelul consiliului local. Nu se mai ţine cont de culoarea politică: toţi consilierii gândesc şi acţionează în consens, spre a duce la bun sfârşit proiectele de dezbatere ale comunei noastre.
– Ați insistat pe valorificarea peisajului comunei Bata; cum s-au concretizat demersurile?
– Noi, bâţanii trăim într-un loc orânduit de Dumnezeu cu dealuri şi şesuri, cu munţi cumpătaţi, cu păduri seculare, cu Muresul ce stă de strajă la poarta Banatului, cu răsuflul curat şi liniştea care domneşte peste sat. Şi toate acestea îndeamnă călătorul ce poposeşte pe la noi să se mai întoarcă. Apoi, potenţialul istoric al comunei, cu Castelul Mocionesc de la Bulci. Satul fiind o aşezare foarte veche, din perioada daco-romană, cu urme arheologice importante.
La Bata au luat fiinţă două pensiuni turistice: Casa Bata, o casă de oaspeţi de patru stele (urmând a se realiza şi un complex de vânătoare) şi Pensiunea Bade Ioane; acesta din urmă a fost gazdă a taberelor de creaţie pentru pictori profesionişti, elevi şi studenți. Apoi este Parcul Sportiv Aventura Bata: inițierea și susținerea Festivalului Vânătorii (ajuns la a opta ediție) și a unor festivaluri folclorice; salvarea patrimoniului local prin achiziţionarea şi strămutarea caselor vechi din lemn şi amenajarea lor în stil rustic. Este un Muzeul școlar de etnografie de la Bata şi o Căsuţă veselă, la Bulci (proprietate a lui Ladislau Heleport) unde se păstrează colecţia de obiecte vechi spre a consfinţi trecutul aşezărilor noastre. Credem că ele sunt motive bine definite pentru a stârni curiozitatea celor care aud des­pre noi şi doresc să ne cunoască.
– Din păcate, treptat, tradiţia străbună stă să dispară; cum ați contracarat această tendință?
– Activitatea culturală din comuna noastră este îndreptată cu precădere spre acte de cultură de importanţă majoră. Taberele de creaţie: pictura, ilustraţie de carte, et lettera-scrierea frumoasă, de cer­cetare etnografică, simpozioane internaţionale: portrete de dascăli, Ziua învăţătorului, festivalul de mu­zică folk-Bulci, festivalul de muzică medievală-Bulci: Prin cetăţile Aradului, Festivalul Vânătorii. Cât priveşte păstrarea tradiţiilor sunt unul din susţinătorii nemijlociţi. Eu cred că prezentul şi viitorul nu se poate clădi decât pe temelia trecutului. Apoi rugile: la Bata şi la Ţela rugile sunt la Sf. Petru şi Rusalii. Şi cu drag o spun că goscii vin şi azi, la rugă, în cocii chicice, în straiele străbune. Însuşi primarul la fiecare rugă poartă cu cinste chimesa şi izmenele cusute de mama, dar şi cojocul roşu, lugojenesc, cu bumbi şi cu zbici. Parada portului popular scoate din lăzile de zestre cele mai vechi şi mai autentice costume. Şi să nu uităm că Ruga este sărbătoarea Hramului bisericii străbune. Şi că noi suntem români prin istorie, prin datini, prin port, dar şi prin credinţa cea dreaptă-ortodoxă. Sărbătorile la români se înşiruie după anotimpuri. Iar când vine iarna vin şi şezătorile. Atunci se învaţă colindele și se adună dubaşii prin satele bănăţene. Am susţinut revigorarea acestui obicei care se practică la fiecare Crăciun. Iar Caravana Tradiţiilor poposeşte în fiecare an şi la Bata, aducând obiceiuri din alte locuri.
– Care este situaţia cu investitorii în comuna Bata?
– Investitorii s-au dovedit a fi de folos, au creat locuri de muncă, sunt o sursă de venituri la bugetul local, sunt sponsori în învăţământ şi acti­vităţi culturale. În ciuda vremii de criză, la Bata se înregistrează în prezent cel mai mare număr de personal angajat la stat şi în domeniul privat din toate timpurile. Ocolul Silvic Privat Mocioni-Stârcea asigură exploatarea lemnului, prelucrarea acestuia, dar şi în promovarea turismului. Acordă burse de merit pentru elevii Şcolii Bata, la final de an şcolar, pentru premianţii din clasa a IV-a şi a VIII-a. Cariera Diabas-Bata produce 2.000 tone piatră pe zi, din care se dirijează spre construirea auto­străzii, dar şi pentru pavarea drumurilor din sat sau în construcţii, la săteni. Cea mai mare pepinieră de plop energetic din Europa se află la Bata. Plopul energetic creşte 3 cm pe zi. Pepiniera asigură materialul săditor pentru a crea plantaţii. Este o sursă de biomasa. Tocat, plopul energetic are putere calorică cât cel mai bun lemn de esenţă tare. Firma Carmeuse este în curs de a realiza plantaţii de salcie energetică, biomasă pentru fabricile de var. Plopul şi salcia energetică este rentabilă în zona noastră datorită solului nisipos şi umed din Lunca Mureşului. Mai există în comuna Bata firme private de exploatare a lemnului şi Asociaţia Agricolă Ţela.
– Cum ați aprecia ceea ce s-a făcut până acum?
– De-ar fi să cântăresc realizările celor două mandate 2008-2016, ar avea ponderea unei. . . picături într-un pahar. Nu sunt multe faţă de proiectele pe care mi le-am propus. Însă, vizând nivelul de la care am pornit, pot afirma că s-au înregistrat progrese. Aspiraţia noastră ar fi ca Bata să devină un Sat European. Sunt  exigent cu mine însumi pentru că îmi place lucrul bine făcut, de ca­litate. Ori pentru faptul că aș vrea să fac mult într-un timp scurt. Cu
siguranţă, nici un primar nu poate
să-i mulţumească pe toţi. Trebuie
însă să-i asculte pe oameni, să cumpănească, să potrivească. Şi să ştie că orice împotrivire este benefică, este constructivă. (S. T. )
Pagină de realizată cu sprijinul Primăriei Bata

Recomandările redacției