Observ cum de câțiva ani buni încoace tot mai multă lume este atrasă de misticismul oriental. Orice formă de yoga, cabala, feng-shui sau alte așa zise religii sau practici îndepărtate de tărâmul european sunt îmbrățișate cu sete nu numai de către români, ci și de majoritatea europenilor. Aproape că nu mai există orașîn România care să nu aibă cel puțin vreo zece ,,guru,, care să predea ,,tainele,, yoga. În Europa e și mai rău. Cred că o persoană din cinci a avut legături sau cel puțin practică yoga.
Desigur, s-ar întreba unii, dar ce e rău în asta? Nu ar fi nimic rău dacă lumea care merge pe la astfel de întruniri s-ar opri doar asupra unor simple exerciții de respirație sau la modul de viață mai sănătos pe care îl impune practica unei astfel de tehnici orientale. Problema se pune însă atunci când lucrurile degenereazăși este implicatăși latura spirituală. Ca să fiu și mai explicit, într-o conferință susținută la Arad în urmă cu câțiva ani, teologul și scriitorul Danion Vasile spunea că ,,nu poți să fii și cu yoga și cu Hristos în același timp. Nu poți să fii creștin ortodox și în același timp să practici yoga”. Nu sunt teolog și de aceea nu o să îmi permit eu să explic aici de ce yoga este dăunătoare pentru sufletul omului. Răspunsul se poate găsi la Biserică. Ce pot eu însă să constat cu durere este această atracție inexplicabilă pentru orice cioară vopsită venită de departe.
Înțeleg interesul și curiozitatea pentru tot ce este nou și îndepărtat, însă doar atâta timp cât aceste lucruri rămân la stadiul de cunoaștere. Procesul de cunoaștere în sine presupune însăși latura de comparație. Pentru a compara trebuie să ai deja cunoștință despre ceva pentru a avea cu ce săîl compari. Este absolut evident că toți cei care practică aceste ritualuri îndepărtate sunt oameni cu probleme. Cel puțin de cunoaștere.
Când ai avut șansa să te naști european și să ai parte de o cultură creștină bine înrădăcinată nu înțeleg sensul căutării în altă parte. Repet, nu mă refer aici la partea de cunoaștere, ci la căutarea mistică. Cu atât mai mult nu înțeleg românii, care au parte de o credință ortodoxă, atât de profundăși lămuritoare din punct de vedere teologic, ce caută săîși ,,vindece,, sufletul în altă parte. Sunt absolut convins că orice yoghin din afară, care nu a avut niciodatășansa să cunoască profunzimea ortodoxă, s-ar simți ,,acasă,, în Biserica noastră creștină. Atunci când tu ai deja o casă, sensul căutării unei colibe din paie mi se pare absurd și extrem de periculos în același timp.
Nu vreau să aduc aici în discuție pericolul mântuirii, ci doar să mă rezum la efectele pe care le pot avea asemenea practici asupra intelectului omului. Îmbinarea mai multor forme de misticism poate da naștere unui sincretism extraordinar de periculos. Am destule cunoștințe care au fost nevoite să treacă pe la cabinetul de psihiatrie și să urmeze tratament medical serios din cauza ,,prea multor inspirații orientale,,. Chiar dacă la o primă vedere aceste practici par să facă bine, în cele din urmă rezultatul nu este nici pe departe cel așteptat.
Căutarea asta în alte ,,sfere,, o asemăn unui copil care fuge de acasă pentru a căuta locuri de joacăși în altă parte. Trebuie să fie foarte distractiv pentru el în momentul în care găsește locuri noi, străduțe noi sau amici cu care să aibă schimb de experiență. Este plăcut să stai o oră, două, poate chiar cinci, jocul și locurile să fie atât de incitante încât să uiți de casă. Dar la un moment dat vine noaptea. Obscurăși înfricoșătoare, cu multe necunoscute și pericole. Atunci vrei să te întorci ,,acasă,,, care este ortodoxia. Să sperăm că drumurile nu vor fi atât de întortocheate încât să uităm drumul înapoi spre …casă.
