bata panoramicÎn ultimii câțiva ani, comuna Bata, dar mai ales localitatea Bata – ca centru de comună – a avut parte de o transformare putem spune spectaculoasă, după ce zeci de ani a fost zdrobită de anonimat. Actuala administrație, condusă de un om de-al locului, îndrăgostit de plaiurile natale – Ion Micurescu, a făcut toate demersurile pe care le-a știut pentru ca frumosul sat de pe valea Mureșului să-și arate lumii frumusețea locurilor și valoarea oamenilor ce-l populează. Pentru a putea sesiza contrastul acestei transformări este nevoie să coborâm în istorie, în vremurile de demult, pentru a vedea… cam de unde s-a pornit.
Istoricul localității Bata
Localitatea Bata este atestată documentar din anul 1367, dar se pare că ea a luat fiinţă mai devreme, prin secolul al XIII-lea. Denumirea satului, după spusele bătrânilor, ar fi fost „Balta” sau „Batha”, cu timpul pierzând consoana „l”, apoi „Batta” sau „Batha” în ortografie maghiară. La început, satul era aşezat pe dealurile din împrejurimi, (Dâmpul lui Ilie, Dealul Hotărel, Dâmpul Bisericuţei, Dâmpul Cioacăi, Dealul Viilor), deoarece pe vatra actuală a satului era o baltă mare. Pe măsura ce s-au retras apele în albia Mureşului, oamenii au coborât spre şes, cu gospodăriile lor, construindu-şi case noi şi lucrând pământul asezat natural. Povestea numelui se trage de la locul mlăştinos, de baltă, din lunca mereu inun­dabilă a Mureşului, dovadă fiind „talpoa­nele” (fundaţiile) foarte înalte ale caselor vechi şi bălţile din preajma satului (Mureşul Mort, Balta Mare, Văduţ) care mai dăinuie şi astăzi.
Spre sfârşitul secolului al XV-lea, comuna Bata, avea o suprafaţă de 7.758 jugăre de pământ şi pădurile, cu un nu­măr de 376 de case şi o populaţie de 1.477 locuitori. Odată cu distrugerea Abaţiei romano-catolice din Bulci de către hota­rele otomane în secolul al XV-lea, teritoriul şi locuitorii comunei Bata au trecut în posesiunea lui Goroy Jobt, unul din cei mai mari nobili al Ungariei de Sud. La recensământul din anul 1717, Bata era înregistrată numai cu 8 case, fapt care s-ar datora invaziei otomane care a atacat Banatul. În ciuda acestui cumplit pârjol, satul a renăscut din cenuşă şi durere.

Recomandările redacției