de Petre Don
Pentru cine nu ştie, sau a uitat, blasfemie înseamnă defăimare a religiei, a dogmelor şi a obiectelor de cult, pângărirea lucrurilor sfinte.
Cu voia sau mai degrabă fără voia Bisericii Creştine, s-a dovedit că „blasfemia“ este un concept în mişcare, în transformare, înţelesul acestui cuvânt căpătând noi noime odată cu trecerea timpului. Ceea ce era considerat cândva o blasfemie, în prezent nu mai este decât un fapt comun, un truism.
În secolul al XVI-lea după Hristos, Bise­rica Creştină susţinea ideea că Pământul este o planetă fixă, amplasată în centrul Universului, aşa cum a fost creat de Dumnezeu, potrivit Bibliei. A venit Nicolaus Copernic şi a lansat o teorie (heliocentrică) conform căreia Soarele se află în centrul sistemului solar, planetele învârtindu-se în jurul lui. Dând astfel o lovitură decisivă teoriilor mistice, bisericeşti despre existenţa unei lumi deosebite de lumea pământeană. Normal, Biserica Creştină l-a blamat sute de ani pe Copernic, acuzându-l de blasfemie şi erezie. În prezent adevărul rostit de Copernic este o banalitate: toată lumea ştie că Pământul se învârteşte în jurul Soarelui, nu invers. Atunci era o blasfemie să crezi astfel.
Câţiva ani mai târziu, în 1600, Giordano Bruno a fost ars pe rug de Biserica Creştină – prin Inchiziţie – pentru teoria sa (panteistă), conform căreia Universul este infinit,  teorie care era socotită blasfemie, erezie. Astăzi dacă spui că Universul este infinit rosteşti un truism, un adevăr plictisitor, banal.
Un alt mare savant-explorator a fost acuzat de blasfemie: Fernando Magellan. Acesta susţinea, printre altele, că Pământul este rotund, nu plat cum spunea Religia Creştină. Iată ce zicea despre acest lucru Magellan: „Biserica spune că Pământul e plat, dar eu ştiu că este rotund, pentru că i-am văzut umbra pe Lună şi eu am mai multă încredere în o umbră decât în Biserică“. Sute de ani Fernando Magellan a fost blamat şi batjocorit de Biserica Creştină pentru ideile sale. În zilele noastre imaginea rotundă a Pământului se poate vedea printr-un simplu „enter“ la calculator, prin imaginile transmise de zecile de sateliţi care împânzesc Cosmosul. Atunci era socotit o blasfemie să spui că Pământul este rotund.
Biserica Creştină şi-a cerut scuze pentru crimele Inchiziţiei, pentru nedreptăţile făcute, recunoscând, deci, implicit că acele blasfemii nu erau blasfemii.
Chiar în zilele noastre, se consideră o blasfemie dacă socoteşti ca neadevăruri anumite afirmaţii ale Bibliei. Bunăoară, eşti acuzat că săvârşeşti o blasfemie atunci când declari că nu există cu adevărat Rai, că nu există cu adevărat Iad. Dar iată că Biblia este contrazisă în acest sens chiar de o personalitate de prim rang a Bisericii Creştine, cum este Papa de la Roma. În cadrul unei cuvântări de acum trei ani, Papa Francisc a declarat, printre altele: „Biserica nu mai crede în Iadul literal ca fiind locul în care oamenii suferă şi sunt chinuiţi de către Satana… Dumnezeu caută să nu condamne, ci doar să îmbrăţişeze… Iadul este mai degrabă o metaforă pentru un suflet singur, izolat, dar toate aceste suflete vor fi unite prin dragoste cu Dumnezeu.“
Biserica Creştină te acuză de blasfemie atunci când faci afirmaţii care le zdruncină dogmele, inerţia somnolentă a creierului. Hai să încerc o afirmaţie socotită de biserică blasfemie, dar care mie mi se pare foarte reală: sunt sigur că domnul nostru, Iisus Hristos se va întoarce pe Pământ, aşa cum spune Sfânta Scriptură. Dar, eu sunt convins că Întemeietorul Creştinismului se va întoarce într-o navă extraterestră, împreună cu Tatăl Ceresc, care va purta un costum de cosmonaut. Iar aşa-zişii credincioşi creştini îl vor ucide a doua oară, nerecunoscându-l pe Mântuitor şi socotindu-l un impostor. Probabil aceş­tia se aşteaptă ca Iisus Hristos să se întoarcă pe Pământ pe un asin alb, ca la intrarea Lui în Ierusalim. Ei, ce ziceţi de această ipoteză? E blasfemie, dragă Biserică Creştină? Peste o sută de ani nu va mai fi! Am zis!
Tot cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu minunile. În aceşti ani este o modă prostească expunerea unor icoane care fac minuni. Mai ales cu Arsenie Boca, sfântul în trend. Nu eşti un bun creştin dacă nu dai cu orice ocazie un citat din Arsenie Boca. Nu ai nici un fel de izbândă cu cele sfinte, dacă nu povesteşti despre o nouă icoană-minune a lui Arsenie Boca. Aproape nu există portret sau icoană cu el care să nu scoată lacrimi pe un ochi – niciodată pe amândoi (Diferenţa dintre portret şi icoană constă în faptul că icoana este un portret sfinţit). Cred că ar trebui ca posesorii de kilograme de icoane sau de portrete cu Arsenie Boca care plânge să fie verificaţi la sânge, pentru că „minunile“ s-ar putea să fie o mare escrocherie, o mare şarlatanie: Minunea Prostiei Naţionale.

Recomandările redacției