boboteazaCredincioşii ortodocşi prăznuiesc, duminică, Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos în râul Iordan, sau Boboteaza, zi în care se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.
Sfânta Evanghelie spune că Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numeşte şi Epifanie, care înseamnă Arătare. În această zi s-a aratat în lume Dumnezeu şi Sfânta Treime. Tatăl a grăit din ceruri, Fiul era în apă şi se boteza, iar Duhul Sfânt a pogorât asupra Lui.
Tot duminică, în toate lăcaşurile de cult se face şi Sfinţirea cea mare a apei. Preotul împreună cu credincioşii, se roagă lui Dumnezeu să trimită pe Duhul Său Cel Sfânt şi să sfinţească apa, precum a sfinţit apa Iordanului în ziua când s-a botezat Domnul Nostru Iisus Hristos.
Din această agheasmă, credincioşii iau pentru acasă în diferite vase, stropesc casele şi vitele, păstrând res­tul în sticle, pentru leac.
Cuvântul „agheasmă” în limba grea­că înseamnă „apă sfinţită”. Ca element fundamental al Creaţiei, apa se folo­seşte la spălarea şi curăţirea fizică, dar este asociată şi lucrării de curăţire spi­rituală, de îndepărtare a urmelor păcatului. Sfinţii părinţi spun că, întocmai, cum omul se curăţeşte prin botez, firea lumii se curăţeşte prin apele botezului. Agheasma mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, înaintea anafurei iar atunci când credinciosul se împărtăşeşte, după aceasta. Timpul când se consumă este din Ajunul Bobotezei, până la Odovania praznicului. De asemenea, se poate lua Agheasmă Mare în situaţii speciale. Po­trivit tradiţiei, Agheasma mare este păstrată la loc de cinste în fiecare locuinţă.
Tradiţia spune că în ziua în care se sărbătoreşte Boboteaza sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, pentru că, astfel se dă altcuiva belşugul din casă. Se spune că din cauza gerului, în noaptea de Bobotează ouăle de corb crapă şi ies puii, încercând să zboare. Tot în această noapte se des­chid cerurile (ca la Ovidenie sau în noaptea dintre ani), iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplineşte dorinţele. În această zi se fac observaţii meteorologice, se ghiceşte viitorul şi se fac descântece pentru dragoste.
Spun bătrânii noştri că dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte.
Fetele de măritat obişnuiesc să îşi aşeze sub cap, în nopţile celor trei zile de Bobotează, fire de busuioc sfinţit din mănunchiul cu care a stropit preotul prin casă, pentru a-şi visa ursitul.

Recomandările redacției