Bogdan Butariu mi-a căzut drag „din prima“, întâi ca om, mai apoi şi ca autor de proze scurte. Acum vreo două decenii, în paralel cu Cenaclul literar „Lucian Blaga“ frecventam şi alte cenacluri literare existente în Arad. Aşa l-am cunoscut pe Bogdan Butariu, autorul romanului „Preţul singurătăţii“, aici de faţă (romanul, nu autorul). Plăcut la vorbă, cu un zâmbet cuceritor, omul s-a făcut repede remarcat în rândul tinerilor scriitori ori a candidaţilor la această poreclă. La cenaclu citea, când îi venea rândul, nişte texte captivante, te atrăgea la ele detaliul descrierii, al caracterizării personajelor, temele abordate. Deşi aveam unul, mi l-aş fi dorit de fiu (nu i-am spus-o niciodată, dar cred că mă suspecta demult de acest vis).
Apoi B.B. a plecat în Capitală, el fiind un capitalist nativ. Multă vreme nu prea ştiam ce face el singur prin Capitală. Apoi, brusc a erupt cu romanul „Preţul singurătăţii“, cartea despre care vreau să fac vorbire în aceste câteva rânduri tipărite, şi care a apărut recent, la Editura Azbest Publishing Şiria.
Şi ca surpriza să fie deplină, am constatat că romanul a apărut ca o primă carte din Colecţia „Glasul Aradului“, publicaţie la care lucrez, colecţie care se lansează chiar în aceste zile, mai precis pe 6 decembrie a.c.
Încă de la început vreau să precizez că romanul „Preţul singurătăţii“ al lui Bogdan Butariu se citeşte: cu pasiune, ca un roman poliţist-deşi nu e; ca un roman sexy-deşi nu e; ca un science-fiction, deşi nu e.
Bogdan Butariu construieşte în această carte o lume a satului ardelean (acţiunea romanului are loc în Arad şi în împrejurimile lui), într-un timp aproape nedesluşit, o lume parcă atemporală, deşi sunt câteva detalii care îl pot fixa în istorie.
Intriga romanului scoate în prim-plan două personaje, Mitruţ Daminescu şi Cosmina Andrei. Fiinţe măcinate de patimi care le erodează, le macină existenţa, firi puternic ancorate în realitatea lor intimă, ele ies la suprafaţă doar prin gesturi dure, ticăloase, inumane. Mitruţ şi Cosmina sunt două jumătăţi ale răului, ale aceluiaşi rău, al patimilor mercantile primitive, instinctuale. Lumea lor este separată de a celorlalţi, satul nu participă la drama lor, precum nici ei la viaţa comunităţii.
Bogdan Butariu umblă la detalii, nuanţele lui sunt în perfectă concordanţă cu fragmentul de clipă trăită, de la descrierea pulberii lunii pe faţa ninsă a câmpiei, până la visuri şi visări inefabil-concrete ale personajelor şi mişcarea unei frunze sub bătaia vântului. Autorul parcă stă în umbra personajelor, a evenimentelor, parcă descrie faptele cărţii din apropiere, din stând la pândă.
Lupta personajelor pentru patimile lor scoate în evidenţă hidoşenia credibilă a răului, a acelui rău care dezumanizează. Când se pune problema ca Mitruţ Daminescu să înfieze un copil de la o familie sărmană, cu mulţi copii (de altfel, rude), acesta îi evaluează ca pe nişte animale la oborul din Arad, socotind care dintre copii este mai profitabili pentru el, mai sănătos ori mai fără nazuri.
Întotdeauna există însă o speranţă. Căci, în noaptea în care copilul Ghiţă este ucis, tocmai se naşte un alt copil, redându-i cititorului speranţa…
Bogdan Butariu tocmai a scris primul său roman. Unul reuşit, unul care sunt sigur că va cunoaşte ediţia a doua sau cel puţin o suplimentare de tiraj a acesteia de faţă.
„Prozator de factură clasică prin raportarea la lumea personajelor sale, Bogdan Butariu rezistă artistic prin calitatea constantă a «tonului just» de înţelegere rece şi nepărtinitoare.
Elementul de noutate rezidă din chiar calitatea construcţiei, inclusiv caracterul apocaliptic al finalului“, spune criticul Dan Lăzărescu despre autor, în prefaţa cărţii. N-am nici un motiv să nu-l cred pe Dan Lăzărescu.
De altfel, în postfaţa cărţii, Constantin Butunoi spune şi el, printre altele: „El (Bogdan Butariu, n. mea) conduce cu calm şi luciditate modul particular de acţiune al personajelor, mereu are în atenţie dinamismul povestirii, reuşind să înscrie o voce originală în proza actuală.“ Subscriu!
Romanul „Preţul singurătăţii“ al lui Bogdan Butariu este o carte frumoasă, un obiect delicat, de pus pe un raft în bibliotecă. Acest lucru se datorează atât Editurii „Azbest Publishing, Şiria-director Cristi Ciulei, cât şi artistului plastic Viorel Simulov, cel care a realizat coperta cărţii.
Aşadar Colecţia „Glasul Aradului“ a debutat cu o carte valoroasă; care suntem sigur că a fixat deja foarte sus ştacheta valorii literare a colecţiei.
