Bomboana otrăvită a descentralizării

0
657

Mărturisesc că sunt unul dintre acei români care, pe vremea lui Ceaușescu, sorbeau cu nesaț cuvintele „patrioților” care vorbeau la Radio Europa Liberă. Eram întru totul de acord cu marii analiști occidentali care ne spuneau că platformele industriale integrate sunt o tâmpenie, că unele sectoare productive astupă găurile financiare ale celorlalte, că într-o întreprindere trebuie lăsate să moară secțiile care nu aduc profit direct, că planificarea este o profundă tară a economiei comuniste. După revoluție, în primele faze am continuat să fiu de acord cu cei care, de această dată, direct, nu prin intermediul Europei Libere, preamăreau virtuțile capitalismului, ale privatizării fără limite. M-am deșteptat abia după ce am stat de vorbă cu oameni politici, la nivel înalt, atât de la putere cât și din opoziție. Am aflat că pentru marile puteri economice planul cincinal este un mizilic, din moment că au planuri și strategii pe zeci de ani. Am aflat că producția integrată este regula de căpătâi pentru oricare multinațională. Am priceput că ani în șir am fost mințiți, să vedem albul drept negru, iar după ce nu a mai fost nevoie de Radio Europa Liberă, pentru că nimeni nu poate să ne mintă și să ne trădeze mai rău decât o putem face noi înșine, am început să realizez că așa de mult clamata descentralizare nu este decât un mijloc de distrugere a statului român, de creare a unor focare de destrămare a integrității teritoriale a României.
Iertată să-mi fie personalizarea, dar dincolo de aceasta stă realitatea: în timp ce marile puteri ale Uniunii Europene fac eforturi imense ca statul să aibă preroragative în dezvoltarea uniformă a tuturor landurilor-nu am folosit întâmplător acest cuvânt- pe noi ne încurajează să-i lăsăm dracului pe cei care, din motive care țin de poziție geostrategică sau capabilități economice, nu pot să atragă investiții străine, nu au cum să se susțină pe cont propriu, ci au nevoie de ajutor guvernamental. De ce, oare, nu cumva pentru a alimenta tendințele centrifuge față de statul național, pentru a încuraja separarea de acesta?
Nu cred că primarii marilor orașe sunt parte a complotului pentru destrămarea statului român, ci, mai degrabă, sunt doar niște șnapani folosiți. Au impresia că, după ce vor obține libertatea de a face ce vor cu banii comunității, să organizeze chermeze politice, să-și plătească slugile, guvernul le va mai da bani pentru construirea unei școli sau a unei grădinițe. Adică, mai exact, banii mei sunt ai mei, pot să cumpăr un șurub cu 1.000 de lei, iar tu, stat, nu ai voie să te amesteci. Tu ai doar obligația să-mi dai bani pentru realizarea unui obiectiv, cu care, desigur, tot eu mă voi lăuda. Toți baronii locali ai județelor, ai municipiilor, indiferent de culoarea politică, vor constata că au fost simple unelte, că după ce vor obține așa-zisa autonomie, vor fi sacrificați, aruncați la gunoi, iar statul național nu va mai avea ce să facă pentru a-i salva, din moment ce ei l-au repudiat, considerându-se un fel de șeici care pot să taie și să spânzure după bunul plac. Culmea este că, după ce vor constata că au fost simple unelte, vor țipa din rărunchi: „Ce face statul, nu vine să ne salveze?”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.