Vorbim despre UTA ca despre un brand al orașului, însă faptic nu se întâmplă mare lucru. Ne-o dorim pe Campioana Provinciei lângă FCSB, Dinamo sau CFR Cluj, avem pretenții să rupă norii, să respecte culorile, istoria, palmaresul, dar ce îi dăm la schimb? Prea puțin, fărâmituri și intenții bune, ce – însă – nu țin de foame într-un fotbal tot mai industrializat.
În principiu, suporterii fideli, aproximativ două-trei mii, ajută clubul cu abonamentul anual. Mai scump sau mai ieftin. Există și firme mici sau medii care înțeleg că le face bine la imagine o asociere cu cea mai titrată grupare fotbalistică din afara Capitalei, dar e insuficient. O divizionară secundă proiectată spre elită, singurul obiectiv pe care „Bătrâna Doamnă” ar trebui să-l aibă mereu în „purgatoriul” Ligii a II-a, consumă bani serioși.
Și aici intră în scenă Primăria, care se preface că a priceput totul. Alocă draga de ea un milion, un milion și ceva de euro an de an pentru „Bătrâna Doamnă” a fotbalului românesc, iar Ghiță Falcă e fălos nevoie mare. Se bate cu cărămida în piept că el e sensibil la nevoile UTA-ei și uite cum îi alimentează conturile. Mai mereu folosește persoana întâi, de parcă aduce bani de acasă pentru brandul orașului, dar gestul său reflex poate fi înțeles după aproape 15 ani de „domnie”.
Pe de altă parte, primarul știe foarte bine că utiștii nu pot cheltui nici 70% din banii primiți de la Centrul Cultural Municipal pe proiecte și că se zbat ca peștele pe uscat într-un oraș în care semnul investițiilor în orice se dă tot din biroul său. Așa cum Marius Stan a încheiat socotelile cu UTA chiar înainte de a le începe după o discuție cu Falcă, suntem convinși că au mai fost și alți oameni cu bani, mai mult sau puțin credibili, care au căzut evaluarea de la kilometrul zero.
Cu această atitudine, UTA pare mai mult o jucărie în mâna edilului. O folosește când are chef cu un discurs ce prinde la proști, dar în rest o lasă să se prăfuiască. De ce credeți că periodic Ionuț Popa își propune să aibă o discuție cu cărțile pe față cu primarul despre posibilitățile (și) unei finanțări private? La câtă experiență are, „Mister” nu mai poate merge după fentă, iar calculele făcute în primăvară nu i-au ieșit deloc. Din postura celui mai bine cotat tehnician arădean, credea că e garantul rezultatelor și cine ar refuza oportunitatea de a se asocia cu el și brandul lăsat moștenire de baronul Neuman? Păi însuși Falcă și toți restul care se uită în gura lui de tătuc al Aradului.
Așa că, fără un buget de salarii creionat în vară, s-au pierdut jucători importanți, precum Hlistei sau Buia. Ambii fac furori la Snagov, o comună de lângă București ce e prima la fotbal în Liga a II-a. Acolo se pot aloca bani din bugetul local și pentru salarii, se pot atrage și păstra oameni de afaceri precum Cătălin Rufă, la Arad îl avem pe Falcă care (cacofonie asumată) e plin de sloganuri ieftine. Iar Cartea Recordurilor ne-a ochit demult, mai rămâne să afle data exactă pentru omologarea „construcției celui mai mic stadion de fotbal construit în cel mai lung timp”. Din câte am aflat noi, pe cei de acolo nu îi interesează deloc faptul că Falcă dă vina pe PSD și CNI și invers, recordul tot va fi omo­logat. Probabil prin 2020, 2021.
Altfel, UTA a ajuns pe locul 9 după trei înfrângeri consecutive, de abia a achitat salariul pe iulie, iar memoriile foștilor jucători o sufocă și ele. Pare un nou sezon de umplutură, ratat, sub așteptările suporterilor, dar ce să te mai aștepți în orașul lui Falcă?

Recomandările redacției