Britanicii între conservatorism și cinism

Astăzi asistăm o clipă de istorie în direct. La ora la care citiți aceste rânduri, în Marea Britanie a început numărătoarea inversă. Da, deja la Londra și oriunde pe insulă se votează: dacă rămân în Uniunea Europeană, ori nu. Asta după ce luni de zile liderii țărilor Uniunii Europene au făcut adevărate declarații de dragoste cu privire la importanța rămânerii britanicilor în U.E. Până și mai ieri „nefrecventabilul” premier maghiar, Viktor Orban a ajuns să ceară ca ei să rămână în interiorul acestei formule. Adevărul este că un brexit ar produce un adevărat tsunami economic în întreaga Europă, desigur primii afectați fiind chiar ei. Deși la prima vedere pare că nu. Pentru că un alt adevăr este că omul simplu crede că polonezul, românul, albanezul sau ce nație europeană o mai fi, i-a luat lui locul de muncă. Este o chestie de percepție, pentru că în general, este un loc de muncă pe care el nu-l vroia. Dar acum când sărăcia și nesiguranța au ajuns să mărșăluiască în apropiere de Palatul Buckingham, acum i se pare în regulă și să curețe toalete și să facă drumuri. O socoteală greșită, pentru că City-ul londonez este deja ocupat de arabi, indieni și chiar de ruși. Dar asta e o altă poveste. Aceștia nu sunt atât de aproape de cetățeanul obișnuit, pentru că în metrou englezul se freacă de român sau de polonez. Pe acesta îl vede, îi simte mirosul, îi aude vocea și-l socotește vinovat pentru că o duce mai prost. Pe cel din City nu-l vede, deși o mișcare a acestuia poate a tăiat 5.000 de  slujbe. Chestie de percepție. Un alt fapt este că milioane și milioane de locuri de muncă sunt direct conectate cu bătrânul continent. De asemenea politica externă, oarecum separată de cea a UE, dar cu atât mai strânsă de cea a „unchiului Sam” este una din cheile de boltă ale britanicilor. Și mai știu că și verii mai tineri de peste ocean au învățat și i-au întrecut în lecția  realismului politic dusă până la cinism. Așadar ecuația este simplă: acum Marea Britanie este un partener privilegiat al SUA. Practic, în linii mari, este exponenta politicii externe americane în Europa. Nu mai vorbim și de colaborarea militară. Dar toate aceste avantaje sunt valabile pentru că Marea Britanie este
înăuntrul Uniunii Europene. Una în afară nu mai reprezintă mare lucru pentru americani. Și nu va mai fi nici atractivă, ba chiar ar putea intra în oala comună cu alte state. Pare de necrezut, dar la… simțul practic american este o ipoteză foarte posibilă. Iar asta o știu nu doar britanicii, ci și europenii. Iar acum, în instabilitatea asta cu origini în Orientul mai Apropiat sau Mijlociu, o protecție mai slabă din partea americanilor poate declanșa un dezastru. Iar în acest joc al ipotezelor, SUA ar putea schimba și mai radical foaia și să spună că Marea Britanie și Europa în general nu mai sunt o prioritate. Și la o adică să se descurce și singure, pentru că în fond sunt atâtea probleme pe globul ăsta. Iar britanicii, care sunt conservatori așa de felul lor, mai au o calitate: aceea de a fi, când sunt cu cuțitul la os și cinici. Și au azi de ales între a fi… cinici și a fi conservatori. Mă hazardez și într-un pronostic: cinismul va câștiga.