Cacialmaua migrării

PSD e hotărât să dea acea Ordonanţă prin care să dezlege de glie pe aleşii locali, fie ei consilieri, primari sau chiar preşedinţi de consilii judeţene.
Acelaşi PSD, prin vocea distinsului domn vicepremier Dragnea, ne explică faptul că e un act de dreptate faţă de cei care au candidat sub sigla USL, dar nu se regăsesc în partidele în care erau de facto, fie PNL, fie PC, fie UNPR. Adică, poate erau liberali, dar gândeau şi simţeau social-democrat. Da, e un argument, dar tot atât de argumentată e şi reciproca acestei „teoreme” pesediste. Poate mulţi actuali aleşi social-democraţi ar trebui să se simtă mai mult liberali, conservatori sau uneperişti, decât membri PSD. Poate, dar puţin probabil, pentru că doar apartenenţa liberală mai contează, în actualul context politic. Şi, în plus, cine ar merge împotriva curentului, împotriva participării la guvernare? Logic, prin orice formă de gândire limpede, această Ordonanţă este clar favorabilă partidului de guvernare, inclusiv prin ombilicurile politice numite PC sau UNPR…
Un alt argument pro, prin care cei de la PSD motivează această decizie de migrare, este precedentul pe care şi alţii – adică alte partide – l-au folosit. Iarăşi un argument lipsit de conţinut, pentru că această decizie legislativă este fără precedent. Comparaţia cu momentul 2006 este deplasată sau, mai precis, exagerată, deoarece atunci altele erau datele problemei. Acum faţă de atunci, diferenţele sunt mari.
Atunci, în 2006, nu exista o prevedere clară în privinţa migraţiei politice, în Legea Statutului Aleşilor Locali. Dimpotrivă, orice ales local, fie el consilier, viceprimar, primar sau preşedinte de consiliu judeţean putea să-şi exprime opţiunea faţă de apartenenţa la un partid sau altul, fără a-i fi periclitat statutul de ales. Mai mult, în acel an s-a introdus acea „legare de vatră”, adică legătura trainică faţă de partidul de provenienţă, prin care migrarea era limitată: total la consilieri, parţial la primari şi preşedinţi de consilii judeţene şi (din păcate) fără efect la parlamentari. Aspectul la care face referire PSD este acea concesie pe care Legea – respectiv partidele care au promovat-o – a făcut-o aleşilor, de a-şi clarifica opţiunea electorală într-o perioadă de 45 de zile de la intrarea în vigoare a respectivei legi, clarificare care intra în vigoare în momentul declaraţiei, în interiorul intervalului de timp de 45 de zile. N-a fost niciun fel de „dezlegare la peşte”, ci doar o atenţionare preventivă (scuzaţi pleonasmul) că urmează un post al migrării definitiv.
Acum, Legea este efectiv suspendată, pentru o perioadă, tocmai pentru a încuraja migrarea, ceea ce nu e nici fair-play, nici măcar legal, dacă ar fi să judec intrinsec. În plus, atunci, în acel an 2006, nu aveau loc alegeri, deci păsuirea de 45 de zile nu avea efecte pe termen scurt, în timp ce acum ne bat la uşă alegerile prezidenţiale. Ceea ce iarăşi este o lipsă de fair-play, să schimbi regulile jocului în timpul jocului.
În concluzie, este o iniţiativă legislativă direcţională şi discreţională, făcută pentru a strânge voturi şi de a acumula putere, nicidecum în sprijinul democraţiei şi aşa fragile din România.