Câțiva ani, foarte puțini, după revoluție, partidele politice din România au luptat pentru accederea la putere cu argumente doctrinare, pigmentate, pe ici, pe colo, cu atacuri la persoană, cu dovezi, reale sau inventate, că unii politicieni nu sunt deloc ceea ce vor să pară, că propovăduiesc una, dar toată via­ța lor au făcut exact pe dos. Niciodată, însă, niciun partid, fie el în opoziție sau la putere, nu a atacat măsuri și legi care serveau interesului național, nu a luptat împotriva promovării lor, nu le-a sabotat. Oamenii din partidele politice încă mai aveau o brumă de conștiință națională, chiar voiau să facă politică pentru a contribui, fiecare după puterile lui, la binele națiunii, fiind conștienți de faptul că electoratul îi va repudia rapid dacă nu fac nimic. Urmașii lor au priceput extrem de repede că „boșorogii” sunt depășiți, niște relicve, că nu binele țării și al poporului contează, că ținta reală a oricărui partid politic este câștigarea alegerilor. Toată strategia partidelor din România nu a mai fost îndreptată spre servirea interesului național, nici măcar spre practicarea politicii prin respectarea unor reguli elementare, ci spre metode de demolare a dușma- nului, de demonizare a lui. Nu mai contează dorința de a face ceva pentru România și români, obiectivul este accederea la putere. Așa s-a ajuns la situația în care realitatea este complet deformată, în care albul este zugrăvit în negru. Să-mi fie iertată această lungă intro­ducere, dar era necesară pentru ilustrarea prac­ticilor pomenite mai sus, printr-un exemplu con­- cret, de la care, de fapt, am pornit acest articol. „Blocajul achiziționării corvetelor servește direct intereselor Rusiei”, este un titlu bombastic, generat de către un Comunicat al USR. Atâtea minciuni sunt cuprinse în acel Comunicat al USR, încât sunt obligat să-l redau: „Uniunea Salvați România transmite că noul scandal legat de licitația pentru corvete inițiată de Ministerul Apărării demonstrează că PSD și Dragnea nu sunt în stare să finalizeze fără suspiciuni de corupție nici un contract, nici măcar cele mai importante care vizează Armata Română. Acest blocaj, simultan cu atacul la șeful Armatei, nu face decât să des­tabilizeze flancul de est al NATO și servește direct intereselor Rusiei, care luptă pentru controlul în Marea Nea­gră”. Neavând altă temă electorală, USR-iștii inventează trădarea de ţară, plus un război între PSD, respectiv, Dragnea și armată, când, de fapt, armata este cea care face demersul destinat să curme niște afaceri necurate făcute de către predecesorii PSD la putere. Din moment ce însuși ministrul Apărării Naționale își asumă amânarea unei licitații, pentru a demonta afacerile subterane, făcute de către alții, nu de către armată, nu de către PSD, cum poți să spui că Dragnea se războiește cu armata română ? Uite că poți, mizând pe faptul că prostimea, oricum, nu înțelege nimic, că te va crede când spui niște minciuni cât casa, pretextând interesul național. Ministrul apărării a spus foarte clar că licitația se amână până după ce va fi dat un verdict la procesul intentat de către Șantierul Naval Constanța, care a contes­tat întreaga procedură. Nu intru în amănunte, dar întreb: ce ar fi spus USR dacă nu știu cine ar fi câștigat o licitație anulată după aceea de către Înalta Curte de Casație și Justiție? Nu cumva ar fi spus că, din interese obscure, PSD a încălcat toate legile ? Normal că da. Pentru USR nici măcar nu mai contează că toate cele trei firme calificate pentru licitație au recunos­cut justețea amânării, contează doar propaganda politică. Iar cazuri de acest gen sunt multe, după cum sunt și multe altele în care guvernul, preocupat excesiv de jocuri politice, refuză să ia niște măsuri de bun simț, pentru simplul fapt că vin din partea puținilor oameni din opoziție care chiar știu ce și cum ar trebui făcut.

Recomandările redacției