Ştirile legate de coronavirus curg într-un ritm infernal, pe nimeni nu mai interesează nimic altceva, iar lucruri importante şi, de­seori, grave, sunt trecute cu vederea. De pildă, prea puţini sunt cei care au luat în seamă ştirea conform căreia anularea interceptărilor telefonice şi a filajelor realizate de serviciile secrete, Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI), în şase dosare de corupţie, a dus la achitarea a 44 de inculpaţi în anul 2019. Pe scurt: înainte vreme, procurorii DNA erau susţinuţi în adunarea probelor din dosare de către serviciile secrete. Aceştia au făcut interceptările convorbirilor telefonice sau au efectuat înregistrări ambientale care dovedeau fără tăgadă că X a primit mită de la Y sau că a făcut alte drăcovenii pedepsite de Codul Penal. Iată, însă, că în 2016 CCR a scos serviciile secrete din activitatea de urmărire penală. Au urmat apoi mai multe decizii care au dus la anularea probelor strânse cu ajutorul SRI, în baza unor mandate de supraveghere tehnica (MST) sau mandate de siguranţă naţională (MSN), emise de judecatori. Drept urmare, nişte indivizi care au furat pe rupte din banul public, care au făcut fapte oribile, scapă basma curată, pentru că, Vezi, Doamne, probele nu au fost strânse în mod legal. De ce nu ar fi legal ca SRI, care desfăşoară activităţi specifice pentru siguranţa naţională, să ofere justiţiei probe clare privind fapte penale ale unor infractori? Da, ştiu, celebrul Binom SRI-DNA a fost o adevărată monstruozitate, o unealtă politică folosită de către Băsescu şi ai lui pentru eliminarea adversarilor politici, prin fabricarea unor dosare sau răspândirea în spaţiul public a unor fapte compromiţătoare la adresa unor indivizi, chiar dacă acele fapte nu au fost infracţiuni sau încălcări ale legii. Eu însumi am scris de nenumărate ori că Binomul mai mult a distrus decât a ajutat justiţia, şantajând judecătorii, pentru ca aceştia să dea sentinţe de condamnare pentru adversarii Puterii. Pur şi simplu au pervertit Justiţia. Cu toate acestea, nu pot fi de acord ca nişte indivizi împotriva cărora există dovezi clare să scape basma curată, să fure şi să terorizeze în continuare comunităţi întregi şi să mai şi rămână cu ce au furat, doar pentru că probele împotriva lor ar fi fost obţinute ilegal. Din păcate, rând pe rând scapă de puşcărie mahării care şi-au bătut joc de România şi de români, în timp ce omul de rând, care nu are bani şi influenţă, este strivit ca un vierme, putând să moară, cum se spune, cu dreptatea în mână.
Ca să închei, nu ar fi normal ca acele înregistrări, indiferent cine le-a făcut, să poată constitui probe în dosarele de mare corupţie, chiar dacă ar fi eliminate alte probe, de altă natură? Cum este posibil ca un aşa-zis denunţ al unui individ care nu a văzut în viaţa lui persoana pe care o denunţă să fie luat în considerare, în timp ce o înregistrare audio sau video nu este considerată probă? Nu este clar că, din nou, trebuie să plătească nu cel care este vinovat, ci cel care trebuie eliminat, distrus, scos definitiv din joc?

Recomandările redacției