…poți fi sigur de faliment. Ne tot plângem că statul român nu face nimic pentru sectorul privat, că IMM-urile sau micile afaceri de familie nu sunt încurajate, că ANAF impozitează pătrunjelul vândut de o babă amărâtă. Îi dăm zor cu sectorul privat, de la cel mai mic la cel mai mare nivel, dar vrem doar să cerem, nu să și dăm ceva, niște lucruri banale, cum ar fi respectul pentru cei care vin să cumpere de la prăvălia noastră, dorința de a-i servi cu marfă de calitate, nu cu produse expirate, care pot îmbolnăvi copiii. Toate reclamele firmelor mici și mari abundă în expresii de genul „partener”, „echipă” și altele, dar, în realitate, este vorba despre șmecheri și fraieri. Fraierii, desigur, fiind noi, cei mulți și proști. Toți spun că vor să te servească, dar, de fapt, nu urmăresc decât să te jecmănească, să-și umple bu­zunarele. De ziua Centenarului, am dat o raită pe mai multe străzi din municipiu, numărând steagurile arborate de Ziua României. Nu oricare zi a României, ci ziua seculară. Am colindat pe centru și pe mai multe străzi adiacente și nu am reușit să identific măcar un spațiu comercial care să aibă arborat drapelul României! Atenție, vorbesc inclusiv despre bănci, farmacii, firme de televiziune prin cablu, magazine, restaurante și tot ce vreți. Am găsit o singură excepție: pe strada Crișan, un restaurant căruia nu-i pot da numele, pentru a nu fi acuzat de publi­citate mascată, a fost un adevărat spațiu românesc. Peste tot, drapelul României, ospătărițele, în costum popular românesc, servire impecabilă, prețuri mult mai mici decât în alte părți, o mică oază românească într-un Arad invadat de kitsch-uri și prostie. O excepție, din păcate. Nu vreau să blamez sectorul privat, dimpotrivă, consider că este motorul economiei, dar când vorbim despre comerț, în cea mai mare parte este jale. Din păcate, cei mai mulți s-au apucat de comerț fără să aibă vreo aplecare sau talent, doar pentru a câștiga bani. Un astfel de individ face comerț nu din pasiune, ci în silă, apelează la tot felul de șmecherii pentru a-ți scoate banii din buzunar. Spațiul în care își vinde marfa nu este ca o a doua casă, în care cli­entul să fie primit ca un musafir, un prieten, un vecin, este o simplă prăvălie în care vin clienții. Probabil că mulți dintre proprietarii de magazine au arborat acasă drapelul tricolor, dar nu au considerat necesar să facă acest lucru și la magazin. Să nu mai vorbim despre restaurante, cafenele, baruri, terase. Dincolo de sentimentul patriotic, dacă ar fi avut cu adevărat talent de comerciant, orice fel de patron trebuia să știe că împodobirea localului cu ocazia Zilei României, crearea unei atmosfere adecvate unei sărbători naționale, atrage clienții ca un magnet. Arădenii care se întorceau de la festivități, cu cocarde trico­lore și cu stegulețe, ar fi fost, cu siguranță, tentați să prelungească atmosfera sărbătorească, zăbo­vind, în drum spre casă, într-un lo­cal din care răzbăteau în stradă cântecele lui Furdui Inacu, Veta Biriș etc. Sunt lucruri aparent lipsite de importanță, dar nu este deloc așa. Și, mai ales, nu țin nici de politic, nici de cine guvernează, ci de cu totul altceva…

Recomandările redacției