Toate partidele politice din România vizibile în mai mare sau mai mică măsură-vorbim despre cele parlamentare sau cu pretenții și speranțe de a intra în Parlament-au câțiva așa-ziși comunicatori, oameni care apar la TV sau emit comunicate, opinii, în scopul asigurării unei legături cu electoratul. În destul de multe cazuri, acești comunicatori nu fac altceva decât să repete papagalicește fraze scrise de către alții, respectiv, oameni plătiți pentru a le elabora, indivizi care se pricep, mai mult sau mai puțin, la politică sau, pur și simplu, au doar talentul de a o întoarce din condei. Marea problemă este că aceștia nu au cu adevărat o pregătire în domeniu, sunt ca niște prostovani care au ajuns sergenți și știu una și bună: soldați, cu baionetele, ca să distrugem ina­micul, la atac!
Cam toate partidele mari din România au aplicat, de 30 de ani încoace, aceeași strategie: blamarea continuă a adversarului, indiferent că o faci cu argumente palpabile sau cu minciuni grosolane, pentru ca electoratul să se convingă că acesta este prost și nu știe să facă nimic pentru popor sau, mai rău, că nu vrea să facă, pentru că este dușman al poporului. Așa-zișii strategi nu știu altceva, nu sunt capabili să realizeze că la un anumit moment tactica nu mai aduce niciun câștig, ci, dimpotrivă, te poate duce la dezastru.  Ei merg în continuare pe aceeași linie, elaborează comunicate, fraze și înjurături mult mai dure, iar conducerea partidului, care are habar de politică și politici chiar mai puțin decât acești nătărăi, le distribuie acelor așa-ziși comunicatori. Iar aceștia le transmit electoratului.
Sunt și cazuri în care comunicatorii sunt și strategi, apreciați pentru rezultatele deja obținute datorită talentului de a găsi noduri în papura adversarului politic, așa că partidul se bazează în continuare pe ei. Iar ei zic, dar zic prostii, care în loc să ajute partidul mai rău îl înfundă. De pildă, liberalul Florin Roman, considerat unul dintre comunicatorii de bază ai PNL, nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să-i acuze pe toți primarii și președinții de consilii județene de la PSD că refuză să achiziționeze aparate de testare, celebrele PCR, că doar cei de la PNL au găsit fonduri și au cumpărat aparate, ceea ce demonstrează că PSD nu luptă împotriva virusului. O gogomănie mai mare nu putea să spună! Ce credea Florin Roman, că alegătorii care vor citi declarațiile lui se vor apuca să înjure PSD? Nu cumva, mai degrabă, vor da vina pe guvern, adică pe PNL, că nu este în stare să dea fonduri, naționale sau europene, cum or fi ele, pentru toate județele țării, ca acestea să achiziționeze aparatele? Dacă PNL ar avea niște strategi adevărați, cu siguranță aceștia i-ar fi spus lui Florin Roman să tacă dracului din gură, că dacă spune prostia asta vor veni imediat cei de la PSD și vor spune că focarele mari de infecție sunt tocmai județele conduse de către PNL. Lucru pe care Marcel Ciolacu, liderul PSD, l-a și făcut de urgență! Dacă prostovanul PNL ar fi tăcut,poate că nici Ciolacu nu ar mai fi zis nimic.
În concluzie: ar fi cazul ca partidele politice să-și găsească strategi care chiar se pricep la asta și, mai ales, să nu le mai comande să facă niște comunicate care să transmită niște tâmpenii, ci să-i și asculte, să înțeleagă că un comunicat pe o anumită temă este o prostie! Tare mă tem că ai noștri politicieni nu vor înțelege asta, ci le vor porunci mai departe supușilor care știu să o întoarcă din condei: Fă-mi un Comunicat în care eu să spun că roata e pătrată, iar ăia care zic că e rotundă sunt proști!

Recomandările redacției