• Jocurile au fost făcute de către UDMR, care a deținut Ministerul Culturii în două guverne.
  • Ministerul și autoritățile locale la fel de vinovate că nu avem Monumentul Marii Uniri la Arad.
  • Miserupismul lui Codre și al ministerului.

Oricât am întoarce-o pe toate părțile, logica ne spune că inexistența unui monument al Marii Uniri la Arad, la data împlinirii Centenarului, a fost decisă de la bun început, în virtutea unor înțelegeri, protocoale sau cum vreți să le numiți, între România și Ungaria. Nu știu care a fost prețul acestei trădări, pentru că altfel nu pot să îi spun, dar în ea au fost implicate, în mod clar, guvernele român și maghiar, cu antrenarea forțată a administrației locale arădene. Jocurile au fost făcute de către UDMR, care a deținut Ministerul Culturii în două guverne, asigurând o majoritate pe muchie de cuțit, atât PD-ului cât și PNL-ului. Pentru a puncta electoral, partenerii de guvernare au silit Ministerul Culturii, condus de către UDMR, să finanțeze ridicarea unui monument al Marii Uniri la Arad, dând, totodată, asi­gurări că acesta nu va exista la aniversarea Centenarului Marii Uniri, în orașul în care trebuia să troneze așa-zisa Statuie a Liber­tății, în fapt „Hungaria”. Că este așa o demonstrează toate jongleriile Ministerului Culturii, de-a lungul anilor, indiferent cine l-a condus. De exemplu, are vreo lo­gică refuzul Ministerului Culturii, în 2007, de acceptare a câștigătorului concursului organizat de către Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri, adică un sculptor arădean? De ce a decis ministerul să-l impună pe Florian Codre, un individ pripășit prin străinătate, imposibil de tras la răspundere, ca autor? De ce a fost lăsat acesta, de către beneficiar, să-și bată joc, să tergiverseze la nesfârșit realizarea operei, de ce beneficiarul nu l-a silit să se achite de obligațiile contractuale? Stufosul Comunicat prin care ministerul vrea să se spele pe mâini nu demonstrează decât cinism, explicându-ne că procesele cu Codre au durat ani la rând și nu s-au terminat nici acum. Citez din Comunicat: „Având în vedere opoziția autorului cu privire la acest amplasament, cu luarea în considerare a prevede­rilor contractului de comandă, așa cum a fost perfectat cu autorul, s-a obținut de la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (scri­soare ORDA nr.4727 din 12.07. 2018) opinia juridică privind dreptul Ministerului, în calitate de beneficiar al operei, de a dispune amplasarea acestuia fără acordul artistului; Pe lângă demersurile de natură penală, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a acţionat autorul lucrării în judecată civilă pentru a obține auto­rizarea institiției de a îndeplini obligația contractuală ce îi revine autorului privind transportarea și amplasarea lucrării la Arad, pe cheltuiala debitorului”. De ce abia acum s-au făcut aceste demersuri, când Codre depășise terme­nul încă din 2010?
Miserupismul lui Codre și al ministerului
Iată ce se consemnează în scurtul istoric al tărășeniei: „Prin semnarea Contractului de comandă nr. 551, la data de 07.12.2007, autorul Florin Codre s-a obligat faţă de Ministerul Culturii și Identității Naționale, be­neficiar, să execute o lucrare de artă plastică monumentală denumită „Monumentul Marii Uniri de la 1918”, lucrare care urma să fie transportată şi amplasată de către acelaşi autor pe cheltuiala sa, la Arad. Valoarea contractului este de 10.000.000 lei, iar suma reprezintă onorariul brut al autorului plătit integral de Minister pentru realizarea monumentului în următoarele faze: faza machetă intermediară, faza machetă finală, faza dezasamblare/ şticluire în vederea transpunerii în material definitiv, faza trans­punere în material definitiv, cesiunea dreptului de autor către beneficiar. Durata contractului s-a calculat de la data semnării şi înregistrării sale în eviden­ţele MCIN, până la data de 01.12.2010. În acest termen, autorul trebuia să execute şi să prezinte spre recepţie finală fazele enumerate, precum şi operaţiunile specifice amplasării monumentului, conform contractului. În pofida prevederilor contractuale asumate, autorul a decis să execute lucrarea în China, fără a notifica beneficiarul, fapt care a generat probleme serioase în urmărirea executării contractului. Din acest motiv, Ministerul Culturii și Identității Naționale a sesizat instanța civilă, dar și Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Comba­tere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, cu ce­re­- rea care formează obiectul Dosarului nr. 654/P/2014. Totodată, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a acţionat au­- torul lucrării și în judecată civilă pentru ca prin intermediul instanţei acesta să își respecte obligația de a transporta monumentul la Arad, în vederea amplasării. Până la această dată autorul nu şi-a îndeplinit obliga­ţia, în pofida faptului că Ministerul a demarat inclusiv execu­- tarea silită împotriva acestuia. Mai mult, MCIN a cerut Judecătoriei Sectorului 1 București să fie autorizat să amplaseze Monumentul la Arad pe cheltuiala debitorului Florin Codre. Astfel, cererea MCIN a format obiectul dosarului nr. 24287/299/2018, soluționat astfel: „Autorizează creditorul Ministerul Culturii și Identității Naționale să îndeplinească el însuși obligația ce îi revine debitorului”.
Poftim, abia în 2018, când instanțele și DNA au fost sesizate în 2014!!! Justiției ro­mâne i-au fost necesari 4 ani ca să ia o decizie privind Centenarul Marii Uniri, nu una privind gardul vecinului, mutat cu 10 centimetri? Asta, în țara în care un dosar politic se face peste noapte?
Bâjbâiala administrației locale…
…nu diferă prea mult de cea de la București, UDMR Arad, prin veșnicul Bognar Levente, asi­gurînd funcționarea mașinii de vot în CLM și CJA. Tot scandalul privind locul amplasării monumentului a fost o perdea de fum, ca să ofere Bucureștiului motive să nu facă nimic. Iar colaborarea a fost perfectă, rezultatul fiind cel planificat. Adică, neampla­sarea monumentului. Așa, adiacent, tare mult mi-ași dori ca SIE, SRI sau oricine altcineva, să pre­zinte niște documente privind transportarea unui monument din China în România sau contractul dintre nu știu ce firmă chineză și Florian Codre. Una peste alta, cel mai interesant lucru de urmărit ar fi schimbarea, timp de 11 ani, a beneficiarului monumentului, pentru a se vedea de ce fiecare beneficiar, pe rând, s-a spălat pe mâini, preferând să facă doar propagandă politică. Iar banii s-au dus. Nu vreau să atac Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri, dar, totuși, întreb: abia acum, când monumentul trebuia să fie pe soclu, asociația va solicita expertiza calității marmurei din care a fost realizat? Apoi, de ce s-a lăudat Ministerul Culturii că va face și va drege, că va aloca bani la rectificare, dar, exact când trebuia a ajuns la concluzia că „nu poate avea angajamente financiare”?
Una peste alta, nu cumva Monumentul Marii Uniri a fost la pachet cu distrugerea tuturor stațiunilor din partea de Vest a României cu ape termale, în favoarea Ungariei, la schimb cu niște amărâte de drumuri comunale care se termină în șanț?

  • Stelian Popescu spune:

    După principiul ,,Vreau să am monumentul meu,,administrația locală a sabotat pe motive politice cred eu, amplasarea monumentului realizat de sculptorul Codre pentru Arad,mergând pe varianta Falcă cu scopul de a mai bifa o bătălie câștigată de PNL-PDL în eternul război,atât de păgubitor pentru noi toți între putere și opoziție.Despre impresia artistică a monumentului Falcă,realizat pe ultima sută de metri,pe ploaie,n-are rost să vorbim.În concluzie,arădenii deși n-o meritau, au rămas fără bucuria sărbătoririi centenarului marei uniri în jurul monumentului atât de mult așteptat. Rușine să ne fie la toți!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției