de Victor Sava
Sunt convins că fiecare profesie are nenumăratele ei metehne şi tendinţe ce evoluează în timp. Providenţa a făcut ca eu să mă ocup cu arheologia şi astfel să pot observa evoluţiile în acest domeniu. De la bun început se poate observa că această disciplină se încadrează în mersul firesc al ţării şi al regiunii. E clar că atunci când nu ai autostrăzi, mai toate domeniile administrate de stat vor scârţâi pe ici, pe colo.
Deşi am tendinţa să văd în orice doar lucrurile negative, arheologia românească are şi numeroase părţi bune. Am înţeles de la o prietenă, specialist în psihologie, că e firesc să vedem în primul rând lucrurile negative, deoarece ne ajută să supravieţuim. M-am liniştit, nu eu sunt de vină, ci evoluţia speciei. Aşa că, voi aborda un subiect asupra căruia în sânul arheologiei nu s-a ajuns la un consens.
De ceva vreme mă deranjază un fapt din ce în ce mai răspândit în arheologia românească. Un lucru ce poate fi întâlnit în tot Estul Europei. Arheologia, la fel ca orice domeniu al istoriei se bazează pe acumulare de informaţii. În această disciplină nu va exista niciodată un Einstein, ori un Newton. Evoluţia arheologiei se bazează exclusiv pe principiul deja evocat, ceea ce înseamnă multă, multă muncă. Nu poţi să vii şi să pui coada la cireaşă, ai un cadru limitat în care operezi. Nu ai ce să inventezi, toate-s vechi şi nouă toate.
Pe scurt, lucrurile se desfăşoară în felul următor. La fel ca în psihologie, ori statistică şi arheologia operează cu baze de date. Aceste baze de date sunt reprezentate de monografiile de situri arheologice. Ideal, fiecare sit cercetat trebuie să beneficieze de o publicare ştiinţifică exhaustivă. Ulterior, datele cu pricina vor fi folosite în studii de sinteză regională, ori supra-regională. Şi aici lucrurile se complică puţin. Odată emise unele interpretări asupra unor descoperiri, a unui sit sau a unei regiuni, ele pot fi oricând abordate dintr-o altă perspectivă, în funcţie de viziunea autorului.
Ceea ce trebuie înţeles, în special de arheologii care doresc să sară unele etape ale cercetării, că fără o bază de date temeinică şi reprezentativă orice interpretare este sortită eşecului. Numeroşi reprezentanţi ai noii generaţii, influenţaţi de scrierile americane, au tendinţa de a oferi interpretări atractive fără a ţine cont de unele pincipii de bază ale acestei ştiinţe. Trebuie înţeles că nu pot fi transferate în devălmăşie paradigmele cercetării americane în România. Nu am nimic împotriva noilor interpretări, dimpotrivă. Dar nu pot fi importate noi sisteme de analiză fără a ţine cont de specificul local. Dacă în ţările occidentale aceste interpretări sunt binevenite şi produc rezultate benefice, la noi nu se pretează. Deocamdată.
Totul se rezumă la baza de date. Occidentalii investesc foarte multe resurse în arheologie şi au numeroase publicaţii referitoare la siturile arheologice. Mai bine zis, au o largă bază de date care se pretează la interpretări pertinente. La noi lucrurile nu sunt prea roze. Foarte puţie situri beneficiază de monografii ştiinţifice. Fără acestea toate abordările vor deveni forme fără fond.
Pentru a nu pune carul înaintea boilor, ar fi important ca arheologia românească să se concentreze pe publicarea rezultatelor cercetărilor de teren.
